Acesta este poemul întreg:
Casa bătrânei -
doar parfumul teiului
îi trece pragul
Livia Ciupav – (RK mai 2008)
(Manuela D.) doar pisica din vecini
(Mariko san) încă o primăvară
(Anonim) doar vantul iscoditor
(mvs) istoria de demult
(Doina) mireasma de liliac
(Doina) raza rece a lunii...
(Doina) singurătatea curţii…
(Karla) cu mireasa in brate
(Karla) un caine care latra
(Karla) pe seara, un greiere
(Karla) spiritul batranului
(Karla) spiridusul timpului
(anisoara) o frunză uscată
(Ioana Dinescu) mirosul salcamilor
(Ioana Dinescu) vrejul vitei de vie
(Ioana Dinescu) o molie grabita
Ideea poemului este singurătatea bătrînei şi, într-un fel, sublinierea şi potenţarea ei prin adverbul restrictiv doar. Uitată de Dumnezeu şi de lume, nicio fiinţă umană nu-i mai trece pragul. Şi totuşi, mai subtil şi mai generos, parfumul teiului şi cu el rumoarea unei alte veri pătrund şi-n casa şi-n sufletul bătrînei.
Vizitatori la fel de imponderabili şi în completările: (Mariko san) încă o primăvară, (mvs) istoria de demult (bănuiesc cu sensul de amintiri), (Doina) mireasma de liliac, (Doina) raza rece a lunii..., (Karla) spiritul batranului, (Karla) spiridusul timpului, (Ioana Dinescu) mirosul salcamilor, dar fără doar, ca în (Anonim) doar vantul iscoditor, nu reuşesc însă să sporească acea singurătate într-un fel anunţată din primul vers de casa bătrînei.
Şi alte vieţuitoare mărunte trec pragul pentru a consola singurătatea bătrînei: (Manuela D.) doar pisica din vecini, (Karla) pe seara, un greiere, (anisoara) o frunză uscată, (Ioana Dinescu) vrejul vitei de vie, (Ioana Dinescu) o molie grabita.
Făcute în grabă: (Doina) singurătatea curţii… (personificată nejustificat curtea), (Karla) cu mireasa in brate (cine?), (Karla) un caine care latra.
2 comentarii:
Desigur fiecare cu ideea-i propie.
Doamna Livia Ciupav cu singularitatea parfumului de tei,eu cu pluralitatea exuberanta a nepotului batranei(mirele, care trece pragul , purtand in bratele-i vanjoase o noua si tanara viata;asa cum altadata, poate si batrana a trecut pragul acestei case).
"Toate-s vechi si noua toate...Vemea trece, vremea vine"
Îmi place cum gîndeşti, Karla, dar din felul cum o spui nu se înţelege limpede. Pentru mine,
cu mireasa in brate
îi trece pragul
e o sintagmă uşor şchioapă care se împiedică de pragul limbii. Nu reiese cine ţine mireasa în braţe: mirele, fiul, nepotul sau cel care a furat-o.
Trimiteți un comentariu