Cu versul din mijloc la loc iată poemul:
Singurătate –
un paing se-apropie
de telegramă
Eduard Ţară – (OGLINDIRI)
(anisoara) in pacea serii: ecou
(Sorin) toamna asta cu parfum
(Manuela D.) fie si spaima data
(Karla) o musca pe foaia
(Karla) la capatai un petic
(mvs) vestea adusa
(Mariko san) doar praful se atinge
(Doina) pe-nserat tulburată
(Doina) gândul hoinar departe...
O telegramă simbolizează urgenţa unei veşti, de obicei mai puţin dorite. De aceea, (mvs) vestea adusa este conţinută în cuvîntul telegramă şi versul e inutil. Nici (Manuela D.) fie si spaima data, (Doina) pe-nserat tulburată nu sînt aducătoare de informaţie valoroasă, insistînd pe urmarea mai mult decît firească a citirii telegramei.
Mai subtile, (anisoara) in pacea serii: ecou, (Sorin) toamna asta cu parfum, (Karla) la capatai un petic creează, fără să sondeze ce simte cititorul telegramei, un fel de pandant discret al singurătăţii.
Mai detaşate: (Karla) o musca pe foaia, (Mariko san) doar praful se atinge, (Doina) gândul hoinar departe... găsesc singurătăţii alte simboluri mai puţin tulburătoare.
Originalul pare să propună un scenariu mai complex şi mai ingenios: singurătatea este (şi) efectul veştii aduse de telegrama pe care cititorul a lăsat-o din mînă, iar apropierea paingului, şi el, prin definţie, un însingurat, este o încercare de a împărtăşi cu cel care a citit-o deja tristeţea celor spuse în ea.
3 comentarii:
Sunteti cam dur cu analiza versurilor "ghicite"...
Pentru că prefer să fie şi "gîndite". Să economisească silabele pentru informaţie cu semnificaţie ne-aşteptată, cu impact major asupra cititorului.
Da, dar pana la urma este doar un exercitiu de scriere...
Trimiteți un comentariu