Ultimul vers este:
Cercei din două
cireşe la ureche -
a fost odată
Şerban Codrin (inedit)
(Anonim) Top
(Karla) coapte si rosii
(Karla) cresc copilele
(Ioana Dinescu) negre perlele
(Ioana Dinescu) doar una-i cu viermi
(Mariko san) ieri, azi ceai din cozi
Gesturile inocente care ne răsar din cînd în cînd impetuos în amintire sînt ca un fel de embleme din care se revarsă o lume, un climat, o atmosferă. Nu e nevoie de nimic altceva decît de această imagine necăutată. O lume, pentru că schimbările accelerate din ultima vreme împing acea copilărie nu doar în trecutul nostru ireversibil, ci şi într-o vreme care mai mult ca sigur nu va mai fi repetată de alte generaţii. Şi, în ultimă instanţă, în poveste, în legendă: a fost odată... Un poem care, în spiritul haiku-ului, notează reţinut, discret, fără vreo zbuciumată gesticulaţie lirică, o nostalgie copleşitoare.
Cîteva completări circumstanţiază infructuos ceea ce spunea primul vers: (Karla) coapte si rosii, (Ioana Dinescu) doar una-i cu viermi, (Ioana Dinescu) negre perlele (poate ochii copilei?), sau, dacă n-o spunea în mod expres, se deducea firesc şi lesne din puţinul esenţializat.
Într-un ton minor şi sfătos, nostalgia este surprinsă în: (Karla) cresc copilele. Mai acidulat şi mai resemnat în: (Mariko san) ieri, azi ceai din cozi. Transfigurînd şi notînd suplimentar şi o epocă apusă a poemului nipon pus la ureche ca un talisman: (Glumetul) haikaiul.
Cea mai bună completare, la concurenţă cu originalul, în manieră senryu: (Anonim) Top Eden Fashion.
3 comentarii:
Perlele se inegrisera de suparare pentruca ciresele rosii fusesera avansate la rang de cercei......mi se pare de inteles, nu?....:)
...scuze, anonimul de mai sus sunt eu....
E de înţeles, dar e ghicitoare.
Trimiteți un comentariu