Primul vers este:
gangul viscolit –
o vrabie ciugulind
pâinea orbului
Tamaş Valeria (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Anonim) Dimineata alba-
(Mariko san) Iarnă sub pasaj -
(Ioana Dinescu) zidul troienit -
(Ioana Dinescu) Piata San Marco -
(Karla) drum inghetat
(Karla) nu mai e singur
(Karla) prietenie
(Doru Emanuel) străzi viscolite
Poemul este construit pe schema unui potenţiometru, versurile derulîndu-se amplifică senzaţia de vitregie a vremii şi de epuizare a resurselor. Pînă şi vrabia s-a retras din faţa urgiei într-un adăpost ad-hoc împărţit cu cerşetorul orb. Dar, în mod paradoxal, în faţa vrăjmăşiei care bîntuie afară, se creează o oază de solidaritate a fiinţelor aflate în restrişte. Deşi n-o vede, orbul o simte şi o îngăduie pe vrăbiuţă la cina lor de taină.
Majoritatea completărilor regăseşte pentru scena menţionată acelaşi cadru iernatic, neprielnic: (Anonim) Dimineata alba-, (Mariko san) Iarnă sub pasaj -, (Ioana Dinescu) zidul troienit - , (Karla) drum inghetat, (Doru Emanuel) străzi viscolite. Doar una rătăceşte exotic: (Ioana Dinescu) Piata San Marco -.
Alte două completări notează efectul benefic al împărtăşirii din aceeaşi pîine: (Karla) nu mai e singur, (Karla) prietenie. Se pierde însă în acest fel tocmai surpriza gestului care este unul anunţat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu