Ultimul vers este:
revelionul –
la mulţi ani îmi urează
doar papagalul
Tamaş Valeria (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Karla) numai ecoul
(Karla) doar refrenul
(Karla) o zburatoare
(Florinel) crainicul TV
(Doru Emanuel) singurătatea
(Ioana Dinescu) pompele funebre ... (unde sunt actionar:)
(Ioana Dinescu) portretul mamei
(Ioana Dinescu) craiul de ghinda
(Glumetu) sughitu-ntruna
(Monica Trif) doar umbra din geam
Desigur, (Doru Emanuel) singurătatea numeşte conjunctura, starea, dispoziţia pe care se exersează acest poem, dar o face fără pic de farmec şi eleganţă, recurgînd la un cuvînt abstract care anihilează efervescenţa închipuirii şi spiritul haiku. Doar papagalul poate fi interpretat ca o aluzie la singurătate, dar, iată, nu doar în sensul că tocmai de revelion eşti singur, ci şi în acela, mai trist, că avînd totuşi un anturaj, urările-ţi sînt adresate superficial şi ipocrit – papagaliceşte (papagalul e doar o sinecdocă).
Pe linia singurătăţii în plină sărbătoare se încadrează completările care amintesc urările impersonale venind pe canale media: (Florinel) crainicul TV, (Mariko san) doar radioul, pe cele închipuite primite de la (Ioana Dinescu) portretul mamei, (Ioana Dinescu) craiul de ghinda (din pasenţă) sau de aiurea: (Karla) numai ecoul, (Karla) doar refrenul, (Karla) o zburatoare, (Monica Trif) doar umbra din geam şi, de ce nu, de la un însoţitor mereu fidel pentru un anume personaj: (Glumetu) sughitu-ntruna.
Iată însă şi o urare nu doar falsă, ci de-a dreptul interesată: (Ioana Dinescu) pompele funebre ... (unde sunt actionar:).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu