Primul vers este:
dintre toate florile
aş fura macii
Şerban Codrin (inedit)
(Anonim) Vise diafane
(Ioana Dinescu) Zana Somnului -
(Ioana Dinescu) Apus in oglinda -
(Karla) Campul lui Marte -
(Doru Emanuel) vacanţa mare
(Mariko san) Ţiganca în extaz -
Nu ştim dacă autorul se referă la un anume tablou de Renoir, dar caractersistica programatică a picturii impresioniste de a surprinde impresiile fugitive şi în acelaşi timp revelatoare produse de o scenă sau de un obiect convine de minune şi haiku-ului. La fel ca şi preferinţa pentru natură, peisaj, atmosferă.
Cît priveşte tentaţia de a fura florile dintr-un tablou, ea aminteşte de ideea lui Blaga cum că frumuseţea îndeamnă la un jaf imposibil:
Socot că orice frumseţe
prilej de amăgire statornică este.
Te ispiteşte. Vrea-n stăpânire s-o iei.
Deşi e departe de tine ca o poveste.
De ce sînt însă macii cele mai ispititoare dintre florile cîmpului? Sînt multe trăsături simbolice prin care macii se impun sensibilităţii noastre, dar una dintre cele mai surprinzătoare este cea revelată într-un vers al lui Dinescu: grîu păzit de maci. În mod paradoxal, pîinea noastră cea de toate zilele este vegheată (cu o competenţă mai delicată decît orice altă protecţie) de lujerul fraged, de petala somnolentă fluturată-n adieri de vis, de capsula plină de ispite opiacee a macului. Este acea pază care fereşte pîinea să devină ceea ce ne otrăveşte şi ne înfulecă viaţa.
Şi completările au mers pe ideea delicateţei şi a somnolenţei macului: (Anonim) Vise diafane, (Ioana Dinescu) Zana Somnului -, dar parcă punînd totul pe o singură trăsătură prea clar distinsă şi restrictivă a florii. (Karla) Campul lui Marte – trimite prea direct în fundătura unei cîmpii însîngerate. (Doru Emanuel) vacanţa mare comunică doar o mare disponibilitate pentru genul de hoţie propus în continuare şi savurat deja de (Mariko san) Ţiganca în extaz –. (Ioana Dinescu) Apus in oglinda – complică lucrurile prin oglindire fără să dea vibraţie imaginii.
(folosiţi linkurile din text, e o oportunitate care trebuie valorizată)
Un comentariu:
Apus in oglinda: ma privesc in oglinda si vad apusul.....la propriu si la figurat. Rosu e apusul ca floarea de mac, floare pe care as fura-o sa mi-o pun in obraji, ca privindu-ma asa sa pot vedea din nou rasaritul, inceputul si tineretea...:)
...stiu: tot ghicitoare-i!
Trimiteți un comentariu