Versul original 11.5

Poemul întreg este:

Neavând lapte

băieţelul învaţă

arta ceaiului

Iulian Dămăcuş (Când singurătatea...)

ia omul de zapada (wyu)

Calea Lactee (wyu)
să bea ideea (wyu)

lecţia nevoii. (Doina B.)
ce-i sărăcia.... (Doina B.)
să mulgă capra.... (Doina B.)
dar nu se prinde.. (Doina B.)
greul vieţii.... (Doina B.)

tehnologia vinului (anisoara)

să rabde de mic (ion untaru)

ce este foamea (ion untarupredshai)

Un senryu resimte şi notează o precaritate umană. Într-un fel, el incriminează faptul că sînt copii lipsiţi de alimentaţia strict necesară a vîrstei şi o spune pe tonul glumeţ care pare să persifleze şi sărăcia, şi o anume preţiozitate afectată atunci cînd ceaiul este doar o constrîngere a caliciei. Altfel însă, atrage atenţia asupra faptului că doar o anume austeritate şi o anume simplitate asumate deschid calea omului spre artă ca o cale de viaţă.

Doina, vorbind în pilde, ne serveşte mure-n gură: lecţia nevoii. (Doina B.), ce-i sărăcia.... (Doina B.), să mulgă capra.... (Doina B.), greul vieţii.... (Doina B.), la fel ca Untaru: să rabde de mic (ion untaru), ce este foamea (ion untarupredshai).

Anişoara, mai realistă, vede în sărăcie o rădăcină a viciului: tehnologia vinului (anisoara). Wyu vrea să prindă, cam stîngaci însă, o idee: Calea Lactee (wyu), să bea ideea (wyu) – ştim că există şi o cale a robilor, dar ea ar trebui să reiasă din jocul de cuvinte care o sugerează.