Se afișează postările cu eticheta originalul s 33. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta originalul s 33. Afișați toate postările

sâmbătă, 4 iulie 2009

Versul original 33.7 creanga de liliac



Versul lipsă este:


casă-n ruină –

creanga de liliac

sprijină zidul


Florică Dan (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(doina b) ramurile iederei,iedera căţărată
(doina b) tulpinile pomilor,
(doina b) perechi de indrăgostiţi,
(doina b) gunoiul vecinului..
ruxandra magdalena manea
brațe lungi de volbură
(
elena) proptele pline de muschi
(
elena) batranul nuc

(Anonim) umbra opunandu-se

(Ioana Dinescu) umbra clopotnitei
(Ioana Dinescu) o soparla subtire
(Ioana Dinescu) o banca de lemn putred

(Mariko san) măceşile în floare

(kARLA) o creanga de rasura
(kARLA) panze de paianjen


Construcţia poemului demarează prin etalarea unei juxtapuneri contrastante: alături de năruirea unei construcţii înfloreşte liliacul. Cele două imagini sînt simple şi distincte şi numai îndrăzneala viziunii autorului le poate lega atît de ingenios şi paradoxal. Înţelegem că, în spiritul său, impetuozitatea primăverii este resimţită ca o şansă pe care fragilitatea unei crengi înflorite o acordă masivităţii povîrnite. E un sprijin generos pînă la halucinaţie. Dar singurul posibil.


De remarcat echilibrul poemului, fiecare vers aducînd informaţie nouă şi pertinentă, şi gradarea efectului care se produce doar odată cu ultimul cuvînt. Abia atunci înţelegem paradoxala recuperare a ruinei.


Pe o linie mai realistă, cîteva completări au găsit zidului un reazem mai consistent: (doina b) tulpinile pomilor, (doina b) perechi de indrăgostiţi (prinzînd inteligent sensul figurat), (doina b) gunoiul vecinului... (ironie demnă de un senryu bun), (elena) proptele pline de muschi, (elena) batranul nuc (cu apel la o fiinţă tutelară sigur mai veche decît casa), (Ioana Dinescu) o banca de lemn putred (mai curînd sprijinul reciproc a două nevoi!).


Pe linia firavei generozităţi vegetale completările au mai găsit: (doina b) ramurile iederei, iedera căţărată, (ruxandra magdalena manea) brațe lungi de volbură, (Mariko san) măceşile în floare, (kARLA) o creanga de rasura. Dar s-a apelat şi la regnul animal: (Ioana Dinescu) o soparla subtire, (kARLA) panze de paianjen şi, de ce nu, la cel mai inconsistent şi închipuit sprijin: (Anonim) umbra opunandu-se, (Ioana Dinescu) umbra clopotnitei.





Versul original 33.6 sub roata căruţei



Ultimul vers este:


băltoaca din drum –

cîţiva nori se-mprăştie

sub roata căruţei


Dumitru Radu (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Sorin Toma BOC) sub roata carului

(doina b) sub paşi mărunţi,

(doina b) copii desculţi
(doina b) hulubi la scaldă...
(doina b) sub copite...
(doina b) dar vin alţii...

(Ioana Dinescu) în stropi noroioși
(Ioana Dinescu) în gui
țături
(Ioana Dinescu) pe voalul miresii


Ce se întîmplă de fapt: căruţa trece greoi prin balta din drum. Ce reţine, în spiritul haiku, autorul? El este atent la oglindiri şi corespondenţe, pentru el, cerul întreg se află în orice băltoacă şi călcătura banala şi apăsată a boilor are efecte nebănuite în lumea celestă. Nimic nu este condamnat la insignifianţă, nimic nu este vulgar şi trivial, nimic nu este plat şi inexpresiv. Oriunde şi oricînd poţi regăsi o tresărire, un palpit al marelui tot.


Începînd cu (Sorin Toma BOC) sub roata carului, care nu a uitat că e vorba de drum, completările caută şi găsesc un agent care să agite balta: (doina b) sub paşi mărunţi, (doina b) copii desculţi, (doina b) hulubi la scaldă..., (doina b) sub copite... deşi, cu atîta nelinişte, pierd continuitatea sintagmei.


Una din completări, deşi băltoaca e-n drum, o lasă neatinsă, oglindă netulburată, pentru perindarea norilor: (doina b) dar vin alţii...


Alte completări au notat şi alte mărunte evenimente provocate de tulburarea bălţii şi asociate cu împrăşierea norilor: (Ioana Dinescu) în stropi noroioși, (Ioana Dinescu) în guițături, (Ioana Dinescu) pe voalul miresii, ultima, ironică, ia în considerare contrastul dintre voalul alb şi macularea lui cu norişorii (noroioşi) ţîşniţi din baltă. Luate împreună, toate trei par să închipuie o scenă întreagă.



vineri, 3 iulie 2009

Versul original 33.5 chipul meu se tulbură



Poemul în întregime este:


primele picături –

chipul meu se tulbură

în apa iazului


Untaru Ion (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(doina b) fac cercuri,cercuri

(doina b) câţiva bulbuci....
(doina b) o încreţire...
(doina b) cad pe o frunză...pe nufărul alb

(Sorin Toma BOC) se zbate ultimul somn

(Ioana Dinescu) m-ascund să nu mă ude
(Ioana Dinescu) se tulbură cerul gri
(Ioana Dinescu) piere chipul lui Narcis
(Ioana Dinescu) sonată pentru clipocit

(Anonim) campionat de polo
(
elena) luna sfaramitata

(Mariko san) mii de stelele tremură

(Mariko san) cioburi de lună

(Mariko san) pic pic pic pic pleosc

(Karla) ramuri de salcii frante
pleoscaituri de broasca
unite intr-o simtire
imi ravasesc golul


Completările încep cu notaţii pur descriptive, fără nicio trimitere dincolo de elementele decorative desenate pe faţa lacului: (doina b) fac cercuri, cercuri, (doina b) câţiva bulbuci..., (doina b) o încreţire... sau dincolo de faptul brut, lipsit de rezonanţă emoţională: (doina b) cad pe o frunză...pe nufărul alb, (Sorin Toma BOC) se zbate ultimul somn, (Ioana Dinescu) m-ascund să nu mă ude, (Ioana Dinescu) se tulbură cerul gri, (Mariko san) pic pic pic pic pleosc. Cu intenţii ironice mai puţin realizate: (Anonim) campionat de polo.


Continuă însă cu modulaţii pe tema oglinzii sparte care deteriorează sau face să dispară obiectele oglindite: (Ioana Dinescu) piere chipul lui Narcis, (elena) luna sfaramitata, (Mariko san) mii de stelele tremură, (Mariko san) cioburi de lună, (Karla) ramuri de salcii frante.


În aceeaşi idee, originalul mi se pare mai bun pentru că foloseşte cuvîntul tulbură la propriu, vizînd efectul observabil, fizic, al picăturilor în apă, dar şi la figurat, consemnînd emoţia narcisistă a privitorului, al cărui chip tulburat se contopeşte deodată cu întregul lumii răvăşit în iaz.


Mergînd pe registrul auditiv, cu ochii închişi, se poate resimţi însă şi o (Ioana Dinescu) sonată pentru clipocit.


Karla are o contribuţie mai articulat-personalizată. În marginea celor spuse, picăturile ei cresc hiperbolic încît ajung pleoscaituri de broasca / unite intr-o simtire / imi ravasesc golul.



joi, 2 iulie 2009

Versul original 33.4 o minge spartă



Ultimul vers este:


vacanţa mare –

în curtea liceului

o minge spartă


Ciupav Livia (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Mariko san) cărţi aruncate

(Doina) vrăbii pe resturi
(
Doina) totul vraişte....
(
Doina) cuminţenie....
(
Doina) rând pe rând, leaturi....

(Ioana Dinescu) nucul așteaptă
(Ioana Dinescu) doar banca veche
(Ioana Dinescu) un chi
ștoc uitat
(Ioana Dinescu) corijen
ți palizi
(Ioana Dinescu) plictiseală grea

(Anonim) o umbra de soim.

(elena) nici macar vantul

(Florinel) câinele pleoștit
(Glumetu) "sa moara mama!"

(Mariko san) o minge spartă

(Karla) larma in relas
(Karla) un bakugan rupt


Din familia vacanţei face parte şi vacant, în acest sens vacanţa s-a instalat în curtea şcolii. Titularii care funcţionau pe post de elevi şi profesori au fost eliberaţi temporar din funcţie. Curtea e liberă, neocupată, goală, pustie. Nu e exclus ca, etimologic, vacuum – vid – să provină din aceeaşi origine.


O minge spartă devine astfel pandantul curţii – ambele dezumflate şi dezafectate. Dar, simbolic, atenţia ne este atrasă către golul instalat acolo unde totul era joacă, vioiciune şi însufleţire. Tristeţe ca la spartul tîrgului.


Alte amănunte surprinse în completări n-au forţa explozivă a mingiei plesnite: (Mariko san) cărţi aruncate (...cu cărţile-n foc), (Doina) vrăbii pe resturi (de ce?), (Doina) totul vraişte... (mai curînd lăsat în părăsire), (Doina) cuminţenie... (ce bine-ar fi, măcar în vacanţă...), (Doina) rând pe rând, leaturi... (cugetare!), (Ioana Dinescu) nucul așteaptă (personificare inutilă), (Ioana Dinescu) doar banca veche, (Ioana Dinescu) un chiștoc uitat, (Ioana Dinescu) corijenți palizi, (Ioana Dinescu) plictiseală grea (trebuie sugerată şi nu declarată), (Anonim) o umbra de soim (nicio problemă, puii şi-au luat zborul), (Florinel) câinele pleoștit (firesc, cine să se mai joace cu el), (Glumetu) "sa moara mama!" (vreun grafitti? – destul de cuminte), (Karla) larma in relas (s-a-nchis stagiunea), (Karla) un bakugan rupt (de-acord, dar ce-o fi ăla?).


Doar (Mariko san) o minge spartă a ghicit varianta originală. În schimb, pe altă pistă, (elena) nici macar vantul subliniază nemişcarea şi, poate, torpoarea zilei de vară.





miercuri, 1 iulie 2009

Versul original 33.3 piersic în floare



Iată şi primul vers:


piersic în floare –

vechea poartă a casei

scîrţîie mai des


Henriette Berge (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(aserb) câine rătăcit -

(Mariko) Vacanţă în toi -

(doina b) bântuind vântul-
(doina b) de izbelişte....
(doina b) mărul in pârgă....
(doina b) casa nimănui....

(Sorin Toma BOC) fiica plecată -

(Mariko san) Cireşe coapte-

(Anonim) Bunic adormit

(Ioana Dinescu) enervăm vecinii -
(Ioana Dinescu) gardul reparat -
(Ioana Dinescu) se-ntorc căp
șunarii -
(Ioana Dinescu) prima iubire -
(Glumetu) Vantul, protap in gard -
(Glumetu) sontorog batran
(Glumetu) suflet hodorog

Ideea e că oricum poarta scîrţîie, poate pentru că e veche, dar de la o vreme scîrţîitul s-a îndesit. Primul vers a fost completat în tentativa de a lămuri lucrurile. Ar fi motive meteo: (doina b) bântuind vântul -, (Glumetu) Vantul, protap in gard -, neglijenţe sau abandonuri: (doina b) de izbelişte..., (doina b) casa nimănui..., (Sorin Toma BOC) fiica plecată -, sau din contra, reveniri sezoniere: (Mariko) Vacanţă în toi -, (Ioana Dinescu) se-ntorc căpșunarii – şi, în fine, locatarii şubrezi: (Anonim) Bunic adormit, (Glumetu) sontorog batran, (Glumetu) suflet hodorog, care ori nu se-ngrijesc de poartă, ori o contaminează cu hodorogeala lor (deşi asta nu explică deloc îndesirea scîrţîitului: adormiţii şi şontorogii au o motricitate destul de scăzută).


Alte presupuneri sînt şi ele hazardate: (Ioana Dinescu) gardul reparat – ar însemna că de-acum se circulă doar pe poartă; (aserb) câine rătăcit – ar fi doar unul de pripas şi oricum cu nărav de vagabond; (Ioana Dinescu) prima iubire – că împricinatul(a) n-ar mai avea stare şi s-ar repezi mereu dincolod de poartă; dar cea mai ingenioasă este aceea care pune totul pe seama unei porniri răutăcioase: (Ioana Dinescu) enervăm vecinii -.


Două completări, oarecum mai generoase, dau vina pe primăvară: (doina b) mărul in pârgă... şi (Mariko san) Cireşe(le) coapte – ispitesc copii din vecini.


Este şi părerea autorului. Dar piersic în floare – găseşte o atracţie mai puţin saţioasă, vizitele s-au îndesit pentru că musafirii vor să se bucure privind florile şi ascultînd albinele. Dar poate că şi gazdele, însufleţite de unanimul avînt primăvăratic, împing mai des poarta răspunzînd celor ce i-au vizitat. Scîrţîitul e semn bun: primăvara a trezit lumea la viaţă şi la hoinăreală.





Versul original 33.2 iluziei pe masă



Cu versul lipsă la loc:


Zori de Anul Nou –

iluziei pe masă

un ceai fierbinte


Iulian Talianu (Stîlpi de felinar)


(aserb) cu un vechi prieten
(aserb) invit mosul cu daruri

(Doina) mă voi drege numai cu
(
Doina) pe noptieră ceaşca,....
(
Doina) mă-ndeamnă la trezire.....
(
Doina) gâdilâmdu-mi nările

(Mariko san) cu singurătatea la

(Anonim) se desprind din abur;

(Ioana Dinescu) planuri peste planuri si
(Ioana Dinescu) acelasi ceainic vechi cu
(Ioana Dinescu) tacerea de-nceput si
(Ioana Dinescu) omul de zapada vrea

(Karla) sperantei, pe plita-ncinsa

(Glumetu =)) numai, numai beau, decat... (nu mai că doar nu-i decît !)

(Sorin Toma BOC) dupa o noapte rece

Un ceai fierbinte în zorii noului an, poate fi o chestie de rutină: (Sorin Toma BOC) dupa o noapte rece, (aserb) cu un vechi prieten, un gest de recunoştinţă: (aserb) invit mosul cu daruri (dar unde-i legătura? nu la un ceai?), o încercare de a-ţi reveni după excese: (Doina) mă voi drege numai cu, (Doina) pe noptieră ceaşca, (Doina) gâdilându-mi nările sau o continuare a iluziei că totul este cu adevărat nou-nouţ: (Ioana Dinescu) planuri peste planuri si, (Ioana Dinescu) tacerea de-nceput si şi doldora de aspiraţii: (Karla) sperantei, pe plita-ncinsa.


Deşteptarea în noul an poate fi simultană însă cu o revelaţie mai puţin plăcută - (Doina) mă-ndeamnă la trezire... - sau cel puţin cu o revenire cu picioarele pe pămînt: (Ioana Dinescu) acelasi ceainic vechi cu, (Mariko san) cu singurătatea la, sau doar cu un nou tovarăş: (Ioana Dinescu) omul de zapada vrea..., dacă nu cumva cu un proaspăt convertit: (Glumetu =)) numai, numai beau, decat... (nu mai, că doar nu-i decît !).


Schimbînd kireji, zorii par însă să se ridice mai temeinic chiar din ceainic: (Anonim) se desprind din abur. Vorba poetului:


“A fi sămînţă şi a te sprijini
de propriul tău pămînt.”


Versul original, iluziei pe masă, ţinea să acrediteze ideea că toată tevatura asta cu Anul Nou e cam beteagă şi-un ceai fierbinte ar mai revigora-o. Dar, cine ştie, poate că zorii se ridică şi dintr-un biet ceai... dacă ceremonialul îi ajută!



Versul original 33.1 umbra fetiţei



Poemul complet este:


Ultimul chibrit –

umbra fetiţei

se topeşte-n ninsoare


Nicolae Ştefănescu (Stîlpi de felinar)


(doina b) visul fetiţei.....de Crăciun
(doina b) o stea căzută....steaua fetiţei...
(doina b) umbra fetiţei. ....bunicii
(doina b) steaua ei din cer....

(Anonim) cometa Halley
(Ioana Dinescu) sania lui Mos Craciun
(Ioana Dinescu) fumul cald al tigarii
(Ioana Dinescu) zambetul chipului tau
(
aserb) aprins pe culmi în noapte

(Mariko san) orice speranţă

(Karla) lumanarea aprinsa

(Karla) sufletul fetei

(Anonim =)) Glumetu) m-am dus dracu'; si asta

Reperele existente în poem – chibritul, fetiţa, ninsoarea – reconstituie cadrul poveştii lui Andersen. Talentul autorului este acela de a rezuma şi a transpune povestea într-o scenă de haiku, într-un joc de lumini şi umbre, evitînd astfel capcana implicării facil-lacrimogene. Dar măiestria lui apare şi mai evident cînd ne dăm seama că totul se poate suprapaune, carton cu carton, peste scene din viaţa noastră tîrzie: totul se pierde în viscolul vremii, o ultimă luminiţă ne mai întoarce o clipă către umbra copilului care-am fost...


O singură completare cade, inspirat, peste versul original: (doina b) umbra fetiţei. ....bunicii.


Mergînd pe ideea poveştii, dar fixîndu-se pe detalii, completările pierd umbra (care, cum spune un poet, măreşte poveştile): (doina b) visul fetiţei.....de Crăciun, (doina b) o stea căzută....steaua fetiţei..., (doina b) steaua ei din cer...., (Anonim) cometa Halley (neinspirată), (Ioana Dinescu) sania lui Mos Craciun, (Mariko san) orice speranţă, (Karla) lumanarea aprinsa, (Karla) sufletul fetei.


Alte completări evită povestea şi închipuie o scenă idilică: (Ioana Dinescu) fumul cald al tigarii, (Ioana Dinescu) zambetul chipului tau sau kigo-ul: (aserb) aprins pe culmi în noapte, legînd versul doi de un chibrit apoteotic.


Ultima completare este sarcastică şi demoralizatoare: (Anonim =)) Glumetu) m-am dus dracu'; si asta, noroc că e doar o glumă.