Se afișează postările cu eticheta autori - Dan Florică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta autori - Dan Florică. Afișați toate postările

sâmbătă, 4 iulie 2009

Versul original 33.7 creanga de liliac



Versul lipsă este:


casă-n ruină –

creanga de liliac

sprijină zidul


Florică Dan (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(doina b) ramurile iederei,iedera căţărată
(doina b) tulpinile pomilor,
(doina b) perechi de indrăgostiţi,
(doina b) gunoiul vecinului..
ruxandra magdalena manea
brațe lungi de volbură
(
elena) proptele pline de muschi
(
elena) batranul nuc

(Anonim) umbra opunandu-se

(Ioana Dinescu) umbra clopotnitei
(Ioana Dinescu) o soparla subtire
(Ioana Dinescu) o banca de lemn putred

(Mariko san) măceşile în floare

(kARLA) o creanga de rasura
(kARLA) panze de paianjen


Construcţia poemului demarează prin etalarea unei juxtapuneri contrastante: alături de năruirea unei construcţii înfloreşte liliacul. Cele două imagini sînt simple şi distincte şi numai îndrăzneala viziunii autorului le poate lega atît de ingenios şi paradoxal. Înţelegem că, în spiritul său, impetuozitatea primăverii este resimţită ca o şansă pe care fragilitatea unei crengi înflorite o acordă masivităţii povîrnite. E un sprijin generos pînă la halucinaţie. Dar singurul posibil.


De remarcat echilibrul poemului, fiecare vers aducînd informaţie nouă şi pertinentă, şi gradarea efectului care se produce doar odată cu ultimul cuvînt. Abia atunci înţelegem paradoxala recuperare a ruinei.


Pe o linie mai realistă, cîteva completări au găsit zidului un reazem mai consistent: (doina b) tulpinile pomilor, (doina b) perechi de indrăgostiţi (prinzînd inteligent sensul figurat), (doina b) gunoiul vecinului... (ironie demnă de un senryu bun), (elena) proptele pline de muschi, (elena) batranul nuc (cu apel la o fiinţă tutelară sigur mai veche decît casa), (Ioana Dinescu) o banca de lemn putred (mai curînd sprijinul reciproc a două nevoi!).


Pe linia firavei generozităţi vegetale completările au mai găsit: (doina b) ramurile iederei, iedera căţărată, (ruxandra magdalena manea) brațe lungi de volbură, (Mariko san) măceşile în floare, (kARLA) o creanga de rasura. Dar s-a apelat şi la regnul animal: (Ioana Dinescu) o soparla subtire, (kARLA) panze de paianjen şi, de ce nu, la cel mai inconsistent şi închipuit sprijin: (Anonim) umbra opunandu-se, (Ioana Dinescu) umbra clopotnitei.





joi, 14 mai 2009

Versul original 26.4 de propria culoare



Poemul în întregime sună aşa:


Împovărată

de propria culoare –

o dalie


Florică Dan (Stîlpi de felinar)


(Eugen) petalele isi pierde

(Anonim) de roiul de albine-

(aserb) de stropii reci de ploaie-

(Eugen) de razele de soare

(Anonim) de coroana-i regala
(Ioana Dinescu) furnica, obstacol lung:

(Ioana Dinescu) amintirea - martor mut

(Karla) de propia frumusete
(Karla) cu destinul suratelor
(Karla) de culori minunate

(The Ironman) sub soarele puternic

(Doru Emanuel) de atâta lumina
(
Doru Emanuel) de aurul culorii

E greu să găseşti, de fapt să “vezi”, să simţi, ceva atît de diafan care să copleşească o floare zveltă cu o corolă atît de generoasă. Viziunea este aceea a florii care, ieşită în lume, este covîrşită de o sfială neînţeleasă, purtîndu-şi tulburată neverosimila culoare. Floarea stă dreaptă, dar e cuprinsă de un tremur insesizabil conştientă că trebuie musai să-şi ţină rangul.


Mai multe completări au căutat şi au găsit un motiv extern împovărării: (Anonim) de roiul de albine-, (aserb) de stropii reci de ploaie-, (Eugen) de razele de soare, (Karla) cu destinul suratelor, (The Ironman) sub soarele puternic, (Doru Emanuel) de atâta lumina, văzînd povara ca una care doboară de-a dreptul: (Eugen) petalele isi pierde.


Altele au mers, în ton cu originalul, pe linia asumării unei poveri privilegiate, a unei responsabilităţi princiare: (Anonim) de coroana-i regala, (Karla) de propia frumusete, (Karla) de culori minunate, (Doru Emanuel) de aurul culorii.


Ioana Dinescu a ieşit din tipic şi a căutat alt subiect împovărării închipuind un neverosimil traseu pentru o harnică insectă: furnica, obstacol lung: sau a pus faţă-n faţă copleşirea sufletească şi supleţea daliei: amintirea - martor mut.




joi, 25 decembrie 2008

Versul original 13.3 pînă la stele



Iată şi ultimul vers:


După înserat.

cîmpul plin de greieri

pînă la stele

Dan Florică (Luna în ţăndări)


toată orchestra (Doina B)
cânt către stele..... (Doina B)
restu-i tăcere.... (Doina B)
"Corul robilor" (Doina B)
Odă furnicii.... (Doina B)
prea multe fracuri!! (Doina B)
nori se-aduna (mirela_flb)
linistitor rasuna (mirela_flb)
armonios rasuna (mirela_flb)
raze de luna (mirela_flb)
Ce bine-i acasă.
(livia ciupav)
Primele stele. (
livia ciupav)
De nu s-ar sfârşi. (
livia ciupav)
Broastele-au tacut (Puiu)
Nu doarme nimeni (Puiu)
Vine ea iarna (Puiu)
ucisi de brume (Puiu)
Greu vine somnul (Puiu)
Noapte de vara (Puiu)
si n-am mai scris nimic (Puiu)
Am 6 silabe in versul 3 pentru a echilibra compozitia care are 6 silabe in versul 2.Ce usor era sa se scrie: "campul e plin de greieri" - 7 silabe - si totul era OK.De data asta mi-au placut mai mult propunerile Liviei.In special acel "singur pe prispa" iti da acel sentiment de insingurare atat de pretuit de catre japonezi,in contrast cu harmalaia produsa de greieri si care nu reuseste sa-ti alunge aceasta stare. (Puiu)

şi fânu-i cosit. (Wyu)

simfonia naturii (anisoara)

şi de licurici (ion untaru)
-Hadem la concert! (karla)

norii scuturati (Monica Trif)

şi miros de fân (ion untaru)


Frumuseţea multor poeme constă în simplitatea unor rezolvări paradoxale. După înserat ne introduce în atmosfera contemplativ-tihnită în care dintr-o dată spaţiul gol şi întunecat pînă la stele se umple de mister şi înfiorare. Nimic mai firesc decît să resimţi că el este străbătut şi configurat de liniile de forţă magice ale cîntecului miilor de greieri care umplu cîmpul.


Tendinţa de a ajunge şi a se conecta la stele a fost remarcată de: cânt către stele..... (Doina B), linistitor rasuna (mirela_flb), armonios rasuna (mirela_flb), Primele stele. (livia ciupav).


Alte comentarii au simţit doar amploarea, seducţia, consecinţele mai apropiate ale corului cîmpenesc: toată orchestra (Doina B), "Corul robilor" (Doina B), Odă furnicii.... (Doina B), prea multe fracuri!! (Doina B), Ce bine-i acasă. (livia ciupav), De nu s-ar sfârşi. (livia ciupav), Broastele-au tacut (Puiu), Nu doarme nimeni (Puiu), Greu vine somnul (Puiu), Noapte de vara (Puiu), simfonia naturii (anisoara), -Hadem la concert! (karla) sau au găsit un acompaniament pentru neosteniţii greieri: raze de luna (mirela_flb), şi fânu-i cosit. (Wyu), şi de licurici (ion untaru), şi miros de fân (ion untaru).


Simţind o oarecare mustrare de cuget pentru lenea contemplativă la care te îndeamnă greierii, Puiu spune: si n-am mai scris nimic (Puiu) şi cu un fel de tandreţe răzbunătoare închipuie: Vine ea iarna (Puiu), ucisi de brume (Puiu), ameninţare pe care o resimt şi: nori se-aduna (mirela_flb), norii scuturati (Monica Trif), dar căreia îi pune capac hamletian Doina: restu-i tăcere.... (Doina B).



sâmbătă, 25 octombrie 2008

Versul original 5.6 picioarele păsărilor



Versul din mijloc este:


A trecut ploaia –

picioarele păsărilor

scriu hieroglife


Dan Florică (Surîsul crizantemei)


pe fereastra umeda (Henriette Berge)

desprinse din soare, avioane (anisoara)
în glodul curţii puii (Doina B)
pe plajă pescăruşii (Doina B)
pe ultimul psalimsest (Doina B)
râmele in balti (
Monica Trif)

vrabiile in noroi (sorin toma boc)
crampeie de nori pe cer (Puiu)
cu umbrela inchisa (Puiu)
de ce m-am apucat sa (Puiu)

pe parbrizul maşinii, (ion untaru)

pe geam ultimii picuri (Doru Emanuel)

Poemul n-are nimic spectaculos, relatează un fapt pe care oricare dintre noi l-a văzut de nenumărate ori, mai ales dacă am avut şi ceva stagii pe la ţară. Stratul subţire de noroi de după ploaie este apanajul păsărilor de curte care profită de moment pentru a transmite un mesaj bine conturat, dar rămas mereu indescifrabil (e şi normal, dacă-i scris cu picioarele...). Simplitatea imaginilor este geamănă cu cea a formulării. Hieroglifele ar putea fi o metaforă, dar ele sînt numai modalitatea de a denumi această scriere ciudată, de a ne pune pe gînduri şi a ne revela stratul secund şi misterios al poemului.


Doina, în branşă, a deschis seria experţilor ornitologi: în glodul curţii puii (Doina B), pe plajă pescăruşii (Doina B), vrabiile in noroi (sorin toma boc). Contestată, Monica Trif dă vina pe râmele (d)in balti.


Rămînînd în domeniul celor care, deprinşi cu scrisul, se dedau la exerciţii hazardate, Henriette notează pe fereastra umeda, la fel ca Ion Untaru pe parbrizul maşinii, în timp ce Doina e pierdută în antice îndeletniciri: pe ultimul palimpsest (cred că aşa e mai corect). Mai neîncrezător în prestaţia sa cu umbrela inchisa, Puiu se-ntrebă circumspect: de ce m-am apucat sa...


Ca mai mereu, anisoara are inspiraţii celeste: desprinse din soare, avioane, dar Puiu o secondează cu brio: crampeie de nori pe cer.


Numai Doru Emanuel priveşte nostalgic sau poate doar convalescent pe geam ultimii picuri.