Insomnia, tulburare maladivă a somnului, este recuperată şi reevaluată ca un fel refuz voluntar al somnului pentru a prelungi reveria nopţii de vară legănată în cîntece de greieri şi mireasmă de micsandre. Cel mai bun hamac pentru fiinţa contemplativă pare a fi ţesătura pe care ţîrîitul greierilor o tot strecoară prin urzeala miresmelor.
Completările au încercat să adauge atmosferei nocturne alte elemente şi gesturi: (doina bogdan) ţârîitul de greieri, (Mihnea Simandan) stau la umbra stelelor, (aserb) cu privirea la stele, (aserb) jucăm voioşi în horă, (Karla) greierii imi tin isonul, fără să atingă anvergura magică a vălului insomniac ţesut de greieri.
Ultimul vers continuă şi în acelaşi timp deviază printr-o aluzie subtilă de la ce spun primele două. Aparent, în metafora rogojină-mirişte este doar o repetiţie pleonastică, dar sugestia pe care ea o lansează face din vechea colibă un palat al cărui domeniu se întinde peste întreaga mirişte. Rostul secerişului nu a fost decît acela de a desfăşura această rogojină armonizată cu coliba vetustă şi dezafectată care îşi caută acum rostul, reaşezîndu-se în peisajul natural ca décor pentru un posibil basm. Nu miriştea-n sine este rogojina, ci închipuirea noastră întinsă miraculos peste ea.
Unele dintre completări au surprins virtuţile soporifice şi reveriace ale peisajului: (Doina B) mă-ndeamnă la somn., (Doina B) mă-mbie la vis. şi chiar atmosfera de zăbavă dinaintea unei posibile revelaţii (Doina B) in aşteptare.Doar una a picat însă peste soluţia originalului: (Karla) peste miriste.
Alte completări au detaliat decorul cu alte elemente din peisaj sau dispoziţii sufleteşti: (Mihnea Simandan) soarele pe cer, (Doru Emanuel) luceşte-n soare, (Mihnea Simandan) sunetul mării, (Mariko san) de jur împrejur,(Karla) din snopul de grau, (Anonim) mirosul fericirii, (aserb) amintiri cu dor.
Mai reuşite: (Florinel) sub câinele orb – parcă îmbiindu-ne să suplinim neşansa cîinelui ieşind din obişnuita noastră cecitate lirică, (Carmen Stanciu) sub opinca Lui – care trece deja în legendă, (Sorin Toma BOC) luna prin tavan – găsind altă soluţie mai interiorizată, (Monica Trif) sub talpa ursului –aducînd în decor un suveran îndreptăţit.
(doina b) ulciorului aruncat-
(Monica Trif) din poarta cetatii-
(Mihnea Simandan) panzei de paianjen vad
(Mariko san) zidului coşcovit -
(Kallya SIC) casei rîde la soare -
(Kallya SIC) din perete zîmbete -
(Kallya SIC) prispei rîde la soare -
(Kallya SIC) pământului chicote -
(Florinel) asfaltului cenușiu -
(Doru Emanuel) norilor raze aprind
(Doru Emanuel) norilor raze mângâie
(Doru Emanuel) de nori raze pictează
(Doru Emanuel) din nori soare mângâie
(Karla) unei cutii de carton
(dr. Bacsi) din curul cămeşii, se zăreşte
Una din imaginile simbolice pentru suprarealism este aceea a lui Lautréamont: „ întîlnirea întîmplătoare, pe o masă de disecţie, a unei maşini de cusut şi a unei umbrele”. Imaginea este insolită, stridentă, forţată şi artificială. Haiku-ul cultivă şi el întîlnirile insolite ale lucrurilor, dar acestea sînt imagini reale şi au firescul unor întîlniri neaşteptate, dar pline de tîlc.
Apariţia imprevizibilă a macului, în toată delicateţea fiinţei sale, pe o grămadă de gunoi şi impresia că a penetrat impetuos bidonul se asociază cu culoarea sa ardentă şi se insinuează ca un simbol al vieţii biruitoare, al naturii care-şi ia revanşa asupra civilizaţiei decrepite.
Pe aceeaşi linie merge (doina b) ulciorului aruncat -, (Mariko san) zidului coşcovit -, (Florinel) asfaltului cenușiu –, (Karla) unei cutii de carton.
Fără să prindă contrastul dintre fragilitatea macului şi puterea sau abilitatea lui penetrantă, (Monica Trif) din poarta cetatii-, (Mihnea Simandan) panzei de paianjen vad, (Kallya SIC) casei rîde la soare -, (Kallya SIC) din perete zîmbete –, (Kallya SIC) prispei rîde la soare –, (Kallya SIC) pământului chicote -, (Doru Emanuel) norilor raze aprind, (Doru Emanuel) norilor raze mângâie, (Doru Emanuel) de nori raze pictează, (Doru Emanuel) din nori soare mângâie, (dr. Bacsi) din curul cămeşii, se zăreşte nu sesizează valenţa mult mai valoroasă a spărturii şi o văd doar ca pe un cadru al tabloului.
Pornind de la ultimul vers, putem merge pe un scenariu al unui moment de stază existenţială şi de rememorare nostalgică a tumultului trecut al verii. Pocnetul mobilei în încăperea tăcută, efect firesc al tensiunilor din lemn la schimbările climatice, provoacă o tresărire declanşatoare a fluxului memoriei. Sfîrşitul de vară în atingere cu mahonul face însă ca nostalgia să se amplifice către apusul unei epoci. N-am mai auzit de mult mobila pocnind, poate că materialele noi nu mai au acea încordare delicată, s-a pierdut însă şi acea dispoziţie de însingurare meditativă propice tresăririlor şi explorării molcome a trecutelor vremi. O remarcă pentru acel cuvînt care concentrează în el parcă întreaga nostalgie şi dă o indicaţie de tonalitate întregului poem – tîrziu. Cu o sugestie discretă de ireversibil.
Fără posibilităţi de tresărire adaosurile care localizează doar: (Mihnea Voicu Simandan) geamul de langa, precizează: (Doru Emanuel) în nuanţe brune, se lamentează: (Karla) Tarziu sfarseste, (Mariko san) Nu mai luceşte, (rocsana) inocenta pierduta fiindu-mi pe. O situare mai insolită a mobilei face (Kallya SIC) Vîntul dezbracă care vorbeşte, cred, de mobila scoasă în stradă, în curte, în cîmp.
(Doru Emanuel) stins lucitoare surprinde, de data asta în surdină, aceeaşi dispoziţie sufletească de faţă cu lucrurile care apun cu o demnitate fanată. Iar (doina B) În odăi pocnind evocă aceeaşi atmosferă ca originalul, adăugînd încă o scăpărare în putregaiul amintirilor: amnarul odăilor pe cremenea mahonului.
(Karla) un greere se confeseaza,predica
(Mihnea Simandan) preotul vorbeste
(Doru Emanuel) Iisus predică doar
(Doru Emanuel) Liturghie spusă doar
(Anonim) preot bătrân predică
(Kallya SIC) preot bătrân predică
Suit în amvon atrăgea după sine ideea de predică. Dar asta sună deja pleonastic chiar dacă actorii care predică sînt diferiţi: (doina b) paing ţinând predica, (Karla) un greere predica, (Mihnea Simandan) preotul vorbeste, (Doru Emanuel) Iisus predică doar, (Doru Emanuel) Liturghie spusă doar, (Anonim) preot bătrân predică, (Kallya SIC) preot bătrân predică.
Ideea originalului a fost tocmai să scape de această predeterminare. Poate că amvonul nu este locul cel mai nimerit pentru un greier. Şi într-un fel, el ştie asta din moment ce, aflat în acea postură incitantă (şi oarecum compromiţătoare pentru cel care ar predica în van singurătăţii), găseşte că singurătatea este un minunat interlocutar pentru a sporovăi la nesfîrşit. La ce bun să predici cînd poţi să stai de taină?
Karla se apropie de acest înţeles: un greere se confeseaza.
E o victorie tristă, dar, în felul ăsta, natura îşi ia mereu revanşa. Asediul ierbii este permanent şi începe cu firele care se strecoară printre pietrele pavajului, cresc pe şanţuri şi-n rigole, se insinuează oriunde praful care s-a adunat şi a prins un pic de umiditate. Acţiunea ierbii este constantă, lentă şi răbdătoare, insidioasă, tăcută, nespectaculoasă şi neostentativă. Şi totuşi...
Acolo, pe meterezele cetăţii, ea stă (anisoara) in loc de soldaţi, şi, deşi (Doru Emanuel) doar caprele (o) pasc, ne dă sentimentul că (Mariko san) E pace –, victoria ei ne încîntă într-un anume fel şi ne redă încrederea într-o anume (Doina) perenitate- (Doina) invingătoare-, alta decît cea a şubredelor victorii umane.
O situare în timp: (Mihnea Voicu Simandan) epoci trecute, (Karla) Sit arheologic –, (Doina) Gâştele Romei-, este uşor superfluă, versurile ce urmează spunînd şi ele acelaşi lucru. Şi (Andrei S) invadatori tăcuţi – este pleonastic, iar (Doina) sămânţa in vânt- şi (Monica Trif) fulgi intarziati- nu leagă cu celelalte versuri. (Karla) Traiasca pacea! – cam preşcolar.
(Andrei S) clepsidra se întoarce -
(Andrei S) scorpionul atacă -
(aluzie timidă la scorpionul-zodie şi scorpionul- inamic al zeului Mithra, zeul vieţii şi al verii)
Citit în acea dispoziţie contemplativă propice haiku-ului, primul vers asociază punţii aluzii simbolice: trecerea îngustă, adesea şubredă şi riscantă peste o apă care oricînd poate fi gîndită ca aceea a timpului. Într-un anume fel, puntea pare să lege două tărîmuri, altfel despărţite ferm, acela, poate, al unei realităţi care a fost (a unei veri impetuoase, acum sfîrşite) şi cel, al unei irealităţi (aceea a amintirii şi a nostalgiei) pe care o vom duce mereu după noi ca o umbră.
S-ar putea ca evenimentul estival să depăşească oarecum capacitatea noastră de a-l fi înţeles pe deplin şi rîul, care ne aduce ocrotitor umbra, să-l fi înţeles mai bine (ca dealtfel toate lucrurile atotştiutoare care ne ghicesc împlinirea):
“Înaintarăm - pînă-n zăpezi, prin amară
vreme, şi încă nu ştim că iubim.
Dar apa, dar apa în care de sus
de pe pod ne-oglindim, o ştie de astă-vară.”
Evident, haiku-ul spune mai scurt, mai dens, mai imploziv acest lucru, dar numai dacă fiinţa noastră interioară este destul de generos dotată ca să-i ofere un montaj pe măsură.
Cîteva completări surprind evenimente mărunte fără rezonanţă suplimentară: (anisoara) şapca-i luată de vânt - , (Mariko san) frunze uscate pe lac -, (Mihnea Voicu Simandan) vântul bate din apus, (Doina) frunze-mi tremură umbra-, (Doru Emanuel) în zbor, pete galbene.
Altele încearcă o performanţă suprarealistă: (Karla) raul imi strecoara umbra –, o metaforă a unui sfîrşit reversibil: (Andrei S) clepsidra se întoarce – sau a unuia decisiv: (Andrei S) scorpionul atacă -.
Pe asta n-am înţeles-o: (aserb) spre furnica, anunţă. O fi vorba de vîrful sau cabana Furnica?
Pentru a posta un comentariu aveţi următoarele opţiuni (bifă în cerculeţ):
- Google/Blogger - valabilă pentru cei care au cont Google şi sînt în acel moment logaţi(cu subopţiunea Folosiţi un cont diferit, pentru cei care au mai mult conturi) - OpenID- pentru cei care au bloguri pe alte platforme: LiveJournal, WordPress, TypePad, AIM - - pentru cei care n-au blog şi au sau nu o altă adresă URL (facultativ) - Anonim- pentru cei care n-au adresă URL (dar se pot semna în căsuţa mesajului)
La primele două opţiuni apare o semnătură electronică şi făcînd clic pe ea eşti trimis la blogul celui ce comentează. La următoarele două, nu (la prima puteţi vedea sus numele celui ce trimite comentariul, la a doua numai în conţinutul lui dacă catadicseşte să semneze).
Dacă aţi accesat site-ul pe adresa lui http://unhaikupezi.blogspot.com/, atunci butonul pentru comentarii este de forma: 4 COMENTARII, dacă accesaţi un permalink , linkul unui singur articol, atunci, sub text apar listate toate comentariile făcute deja şi, jos de tot, aveţi un buton: Trimiteţi un comentariu.