Se afișează postările cu eticheta originalul s 34. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta originalul s 34. Afișați toate postările

duminică, 12 iulie 2009

Versul original 34.7 mai ia un ciulin



Poemul în întregime este:


gară-n Bărăgan –

vîntul face haltă şi

mai ia un ciulin


Florentina Loredana Dalian (Antologia ROMANIAN KUKAI)


http://tinyurl.com/mqfl2x


(aserb) cumpăr o bere

(George) stanga-mprejur

(Ioana Dinescu) incarca ciulini
(Ioana Dinescu) descarca norii
(Ioana Dinescu) -adoarme-n hamac

(Anonim) si ridica praful.

(Karla) descarca praful

(Mariko san) scârţâie firma.


Sîntem spre sfîrşitul verii în bărăganul uscat. Gara, ca şi cîmpul, pustie. Locuri în care funcţiile civilizaţiei sînt persiflate de stihii, vîntul aleargă de-a lungul căii ferate stîrnind doar ciulinii. Gara este doar motivul pe care închipuirea improvizează o scenetă: de-a trenul. În care distribuie doar actori amatori. Un tren adevărat ar părea discordant şi fără rost.


În afara unui vilegiaturist sadea: (aserb) cumpăr o bere, celelalte completări au remarcat doar isprăvile simptomatice ale vîntului calchiate pe acţiuni feroviare, capriciile: (George) stanga-mprejur, (Ioana Dinescu) -adoarme-n hamac, traficul de mărfuri: (Ioana Dinescu) incarca ciulini, (Ioana Dinescu) descarca norii, (Anonim) si ridica praful, (Karla) descarca praful sau dărăpănarea clădirii: (Mariko san) scârţâie firma.



sâmbătă, 11 iulie 2009

Versul original 34.6 greierii macină-ncet



Întregul poem este:


ploaie de stele –

greierii macină-ncet

tăcerea nopţii


Corneliu Traian Atanasiu (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Mariko san) doar brotacul sparge

(Ioana Dinescu) Omul din Luna striga-n
(Ioana Dinescu) doar cariul gaureste

(Anonim) universul forjor in

(Karla) sub umbrela gandului
(Karla) bunicul numara stropii
(Karla) peste suflet cazand


O noapte senină de august se bucură şi de căderi de stele, de multe ori asemenea unei ploi siderale. Totul se petrece într-o tăcere stranie, adîncă, ritmată doar de ţîrîitul necontenit al greierilor. Se pare că, într-o acţiune concertată, firmamentul se cerne în tăcerea pe care greierii o macină tenace din seară pînă-n zori. Prefăcînd-o într-o făină subtilă pentru azima viselor.


O parte din completări au ales şi ele să submineze în fel şi chip tăcerea nopţii: (Mariko san) doar brotacul sparge, (Ioana Dinescu) Omul din Luna striga-n, (Ioana Dinescu) doar cariul gaureste, (Anonim) universul forjor in (o forjă cu surdină).


Altele s-au răfuit doar cu ploaia: (Karla) sub umbrela gandului, (Karla) peste suflet cazand (pare să continue mai curînd completarea cu bunicul ca al treilea vers).


O completare care adaugă încă un kireji: (Karla) bunicul numara stropii. Ingenios aşezat bunicul între căderile de stele şi tăcerea nopţii, răbojul pe care el îl ţine pare să nu-şi găsească în niciun fel ecou în muţenia nopţii.



vineri, 10 iulie 2009

Haiku 34.5 luna nu mai încape



Cu versul din mijloc, poemul este:


arşiţa nopţii –

luna nu mai încape

în nicio baltă


Muntean Flavia (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Anonim) nu mai petrec broastele
(Anonim) nu mai sar veseli pestii

(Mariko san) nu se mai vede cerul

(Karla) un strop de racoare
(Karla) nu imi gasesc odihna, racoarea
(Karla) venus nu mai incape
(Karla) namol de Techirghiol nu-i

(Ioana Dinescu) luna nu vrea sa se scalde
(Ioana Dinescu) nu-l gasesc pe bietul print

(Anonim) nu isi gaseste leacul

(Glumetu) luna haikanului nu-i

Ideea poemului este aceea a uscăciunii excesive: bălţile se evaporă într-atît încît nici oglindirile nu mai sînt posibile. Desigur, arşiţa este atît de pronunţată încît închipuirea trece uşor de la oglindire la scaldă. Nu mai încape este un mod iscusit de a spune că luna voia să intre cu totul în apă, iar bălţile au scăzut de-a dreptul meschin.


Ideea oglindirii prohibite se regăseşte în: (Mariko san) nu se mai vede cerul, (Karla) venus nu mai incape.


Frustrarea declanşată de caniculă este mărturisită în: (Anonim) nu mai petrec broastele, (Anonim) nu mai sar veseli pestii, (Karla) un strop de racoare, (Karla) nu imi gasesc odihna, racoarea, (Glumetu) luna haikanului nu-i (bănuiesc că aici se confesează un haijin rebotezat).


O escaladare a motivului găsim în: (Karla) namol de Techirghiol nu-i (unde şi nămolul s-a întărit), drept care pînă şi luna nu mai tînjeşte după o baie: (Ioana Dinescu) luna nu vrea sa se scalde, iar autoarea nu-şi mai găseşte broscoiul rîios ca să-l sărute recuperator: (Ioana Dinescu) nu-l gasesc pe bietul print.


În această situaţie, anulînd kireji-ul, anonimul căinează arşiţa însăşi, care (Anonim) nu isi (mai) gaseste leacul.



joi, 9 iulie 2009

Versul original 34.4 vibrînd în aer



Primul vers este:


vibrînd în aer

libelula roşie

între noi doi


Magdalena Dale (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Anonim) Evantaiul

(Mariko san) Vânt buclucaş -

(Glumeu) iubirea in roz-
(Glumeu) ramane secret-
(Ioana Dinescu) toamna aseaza
(Ioana Dinescu) amurg de toamna -
(Ioana Dinescu) mostenitorii:

(Ioana Dinescu) cameleonul -

(George) Doua broaste verzi-

(Karla) glumetul Eros -
(Karla) vise-mplinite-


O să încep cu completările care mi se par superficiale. (Glumeu) iubirea in roz – persiflează şi prin intenţie, dar şi involuntar, apelînd la un cuvînt abstract care transformă poemul într-o simplă definiţie. Pe aceeaşi linie: (Karla) vise-mplinite – totuşi greu de înţeles o asemenea aspiraţie, doar dacă totul nu e doar o glumă frivolă: (Karla) glumetul Eros -. (Ioana Dinescu) toamna aseaza, (Ioana Dinescu) amurg de toamna – doar localizează temporal evenimentul. (George) Doua broaste verzi – un adaos coloristic în decor, cu riscul de a face din cei doi (îndrăgostiţi) nişte fachiri gata să-şi devoreze propria iubire.


Chiar mai puţin motivate: (Mariko san) Vânt buclucaş -, (Glumeu) ramane secret -, (Ioana Dinescu) mostenitorii:, (Ioana Dinescu) cameleonul - sau doar nu le înţeleg eu motivaţia... secretă.


Reuşită mi se pare: (Anonim) Evantaiul – face aluzie la tremurul aripilor libelulei, dar poate fi şi un evantai aşezat strategic şi sfielnic în calea emoţiei, răcorind înfierbîntarea celor doi. Iar ca element de recuzită nipon, ne transpune şi în atmosfera unei specifice delicateţi rituale.


Originalul a vrut, din contra, să devoaleze emoţia celor doi aşezînd între ei tremurul delicat şi îmbujorarea unei libelule. Vibraţia libelulei pare să fie, aşa cum relevă o strofă blagiană, o mărturisire simbolică a unei taine pe care cei doi şi-o ascund cu prea multă sfială:


„În cutreierul prin spaţii
cari în altele răspund,
cînte el ce în neştire
mie însumi eu mi-ascund.”


(e vorba despre un nor atoştiutor).



miercuri, 8 iulie 2009

Versul original 34.3 la amiază de odihnesc



Versul lipsă este:


umbra căpiţei –

la amiază de odihnesc

două seceri


Dan Norea (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Anonim) ceasornicul campului

(Mariko san) te-mbie la odihnă

(Glumetu) lipsesc: un ciocan si

(Glumetu) cainele uda fanul si

(Ioana Dinescu) se-intinde la somn intre
(Ioana Dinescu) straja taranului intre

La amiază, umbra căpiţei este de-a dreptul îmbietoare. Cele două seceri lăsate din mînă, acum doar fier inert, natură moartă, sugerează mult mai pregnant nemişcarea, zăbava, pacea cîmpului. Dar, aceeaşi tihnă în zumzetul gîzelor, ne îndeamnă parcă să iscodim ce se întîmplă la umbra altei căpiţe cu cei doi care le-au abandonat cu atîta grabă...


Devoalare inutilă: (Mariko san) te-mbie la odihnă, (Ioana Dinescu) se-intinde la somn intre (cine?), (Ioana Dinescu) straja taranului intre (între e ţăranul nu straja).


Deşi se vor picante, glumele anonimului rebotezat rămîn doar nesărate: (Glumetu) lipsesc: un ciocan si, (Glumetu) cainele uda fanul si.


(Anonim) ceasornicul campului – aşezarea secerilor ca limbi de ceasornic este o viziune îndrăzneaţă şi simbolică pentru acţiunea distructivă a timpului. Cîte nu se petrec în umbră! Timpul nu se odihneşte niciodată... şi, cînd nu seceră grîul, cele două lame seceră clipele.


marți, 7 iulie 2009

Versul original 34.2 doi îndrăgostiţi



Versul de la mijloc este:


barcă pe lac -

doi îndrăgostiţi

ies din lume


Ion Untaru (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Anonim) atras de ştima apelor

(Mariko san) fanaticii pescari
(Mariko san) el şi ea îndrăgostiţi

(Karla) doi nuferi sarutandu-se
(Glumetu) ajutooor, ma scufund,

(Ioana Dinescu) in scranciobul apelor
(Ioana Dinescu) de gatul lui Nessie
(Ioana Dinescu) invelita in azur


Cu sau fără Eminescu, barca pe lac rămîne o ispită a izolării îndrăgostiţilor, a legănării pe undele unui vis pentru doi. Poemul poate fi citit şi invers, îndrăgostiţii sînt oricum nişte evadaţi din lumea cotidiană, barca pe lac este, simbolic, apanajul lor. Ei se întorc în leagăn, la origini, în lichidul amniotic, într-un fel de uter pentru gemeni bivitelini.


Doar două completări au vizat ipostaza erotică:
(Mariko san) el şi ea îndrăgostiţi, (Karla) doi nuferi sarutandu-se (o personificare cam gratuită).


Celelalte au cochetat cu primejdia înecului: (Anonim) atras de ştima apelor, (Mariko san) fanaticii pescari, (Glumetu) ajutooor, ma scufund, (Ioana Dinescu) de gatul lui Nessie, cînd nu s-au abandonat (Ioana Dinescu) in scranciobul apelor sau în vise apoteotic celeste: (Ioana Dinescu) invelita in azur.



luni, 6 iulie 2009

Versul original 34.1 leşul unui cîine


Poemul cu ultimul vers este:


noaptea-nvierii –

în mijlocul şoselei

leşul unui cîine


Livia Ciupav (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Anonim) trandafirul strivit.
(Anonim) pata sangerie

(Karla) mii de licurici
(Karla) lumina sfanta

(Mariko san) accident mortal

(Glumetiu) sotii Ceausescu
(Glumetiu) securistii

(Ioana Dinescu) un mielut strivit
(Ioana Dinescu) un dric parasit
(Ioana Dinescu) balta cu luceferi
(Ioana Dinescu) un tarcovnic beat


Antiteza dintre sărbătoarea învierii şi leşul cîinelui pune-n lumină destinul unei civilizaţii. Şi poate neputinţa credinţei de a modela profilul spiritual al societăţii de consum. Adorăm învierea şi înălţarea la cer şi culcăm la pămînt şi strivim, din pură rutină rutieră, involuntar dar inevitabil, vieţuitoarele care ne taie calea. Zi de zi şi noapte de noapte, şoselele îşi iau tributul mortal. Şi nicio sărbătoare nu întrerupe ritualul profan.


În aceeaşi idee: (Mariko san) accident mortal (doar titlu de gazetă), (Anonim) pata sangerie, (Ioana Dinescu) un mielut strivit (ce-o căuta el în plină noapte pe şosea?), (Anonim) trandafirul strivit (delicat dar searbăd).


Alte completări au plasat procesiunea din noapte-nvierii în mijlocul şoselei: (Karla) mii de licurici, (Karla) lumina sfanta (mergea mai curînd pentru aterizarea unei farfurii zburătoare) – periculoasă opţiune! Dovadă? Au păţit-o şi (Glumetiu) sotii Ceausescu doar (Glumetiu) securistii rezistă încă.


O viziune uşor suprarealistă: (Ioana Dinescu) un dric parasit şi una care celebrează spiritul nopţii sfinte: (Ioana Dinescu) balta cu luceferi. Şi, în fine, o firească imagine a consecinţelor oricărei sărbători (şi prilejuri se găsesc berechet) la români: un tarcovnic beat.