Iată şi tot poemul:
După concert
curăţind tăcut zăpada
de pe maşină
Ion Codrescu - (Luna în ţăndări)
(Doina) vântul valsând cu frunzele
(Doina) percuţia stropilor
(Doina) neobservată bruma
(Anonim) sterg urmele de bere
(Ioana Dinescu) desprind tacut biletul
(Ioana Dinescu) alungand motanul
(Ioana Dinescu) dau jos castanele
(manuela d.) nu mai conteaza-amenda
(Mariko-san) furată stema Mayback
(Anonim) iau afisul electoral
(Anonim) pun boxele de jar
(Karla) greierii speriati sar
(Karla) adun aplauzele
Două lucruri sînt de observat la poemul original. În primul rînd, modul discret în care haiku-ul sugerează doar o dispoziţie sufletească: starea de remanenţă a bucuriei spirituale încercată la concert, reculegerea (tăcută) cu care e făcută o treabă poate supărotoare în alte circumstanţe. În al doilea rînd, o anume aluzie, la fel de reţinută, făcută prin intermediul purităţii omătului, la candoarea adunată în suflet, care acum trebuie îndepărtată încet-încet pentru a reintra în viaţa cotidiană.
Starea de detaşare de după concert în faţa realităţilor agasante încearcă să fie sugerată de completările: (Doina) neobservată bruma (deşi, ca şi zăpada, ea ar putea fi un pandant al brumei de reverie...), (Ioana Dinescu) desprind tacut biletul, (manuela d.) nu mai conteaza-amenda, (Anonim) iau afisul electoral. Supralicitează cu un pic de ironie balcanică: (Anonim) sterg urmele de bere, (Ioana Dinescu) alungand motanul, (Ioana Dinescu) dau jos castanele, Mariko-san) furată stema Mayback, (Karla) greierii speriati sar.
Prelungesc atmosfera din sală, ţinînd parcă isonul concertului: (Doina) vântul valsând cu frunzele, (Doina) percuţia stropilor.
Schimbînd registrul muzical cu acela al zgomotecii: (Anonim) pun boxele de jar. Tot în registrul amatorilor de larmă: (Karla) adun aplauzele (de pe maşină?).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu