Primul vers este:
Privind iasomia
a trecut deja
de portiţă
Radu Patrichi - (Bătrînul încearcă)
(Anonim) umbra balariilor
(Monica Trif) luna plina -
(Sorin) toamna aproape –
(Radu Ignatescu) zapada troian
(Manuela D.) volbura-n floare
(Mariko-san) Un ultim sărut - soarele
(Karla) in ceas de dor - umbra
Haiku-ul este doar o schiţă. De multe ori doar un decupaj abil care ne focalizează privirea şi imaginaţia, şi odată cu ele emoţia, asupra unui mic detaliu extrem de semnificativ. O observaţie simplă, dar păstrîndu-şi ambiguitatea, a trecut deja de portiţă, trebuie interpretată şi completată: cine, ce a trecut de portiţă?
(Anonim) umbra balariilor – că bălăriile au crescut mai mult decît gardul/portiţa ar fi un lucru limpede şi ar arăta neglijenţa, părăsirea, paragina poate, dar ce vrea să spună umbra lor nu-mi dau seama.
(Monica Trif) luna plina -, (Radu Ignatescu) zapada troian, (Manuela D.) volbura-n floare sînt doar notaţii spaţiale ale unor deplasări, creşteri, depăşiri, fără impact emoţional major.
(Sorin) toamna aproape – nu lămureşte cine/ce a trecut de portiţă ca să putem stabili o legătură cu apropierea toamnei.
Nici (Mariko-san) Un ultim sărut – soarele nu surprinde ceva care să aducă noutate în banalele (şi poate îndelungatele) sărutări de la portiţă.
Într-un fel, originalul este şi mai banal, dar are o semnificaţie emoţională evident mai profundă. Trecătorul nostru şi-a uitat ţinta abătut din cale de iasomia înflorită. Un fleac... dar cu impact. Tehnic, e de observat cum dimensiunea spaţială devine o măsură a emoţiei, un indiciu al ei. Dar importantă aici e atitudinea observatorului, faptul că a focalizat pe tîlcul unei întîmplări ce putea trece nebăgată în seamă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu