Ultimul vers al poemului este:
După căderea
castanelor în oraş -
niciun vinovat
Şerban Codrin (inedit)
(Anonim) a invins frigul
(Manuela D.) vantul fara rost
(Karla) bun venit,brumar!
(Karla) calorifer cald
(Karla) prima ninsoare
Completările sînt leneşe, merg pe drumul bătut al continuărilor la care te aştepţi. Prea fireşti fiind, ele frizează banalitatea: (Anonim) a invins frigul, (Manuela D.) vantul fara rost, (Karla) bun venit, brumar!, (Karla) calorifer cald, (Karla) prima ninsoare. În felul ăsta rămîn la suprafaţa lucrurilor şi nu resimt vibraţia subterană a realităţii.
Originalul se foloseşte de sensul figurat al căderii (fiasco, insucces, chix, aplicat de obicei unei piese de teatru, spectacol, dar şi unui guvern, oraş sau stat cucerit) şi constată cu ironie: niciun vinovat. Castanele pică fără nicio pricină. Degeaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu