Versul original 41.2 cătun pe culme

Primul vers este:

cătun pe culme –

sub lună ecoul şi

nicio potecă

Doina Bogdan Wurm (Antologia ROMANIAN KUKAI)

(Ioana Dinescu) Valea plangerii -
(Ioana Dinescu) Hänsel si Gretel -

(Mariko san) Căsuţă pe deal -
(Mariko san) Pajişte cu flori -

(Karla) plecand cocorii -

Cătunul pe culme sugerează o îndepărtare de lume. O distanţare oarecum umilă (care nu bravează acea situare), pînă la întreruperea legăturilor cu cei de jos: nicio potecă. Pare să nu mai existe întoarcere, dar, în compensaţie, minuscula comunitate aflată/ajunsă pe coamă are ecou, căci aici, neecranată de rumoarea din văi, comunică direct cu luna, cu sferele cereşti. A ajunge acolo implică dificultăţi şi riscuri – lipsa unor cărări bătute, izolarea şi neputinţa întoarcerii.

Negăsind un opus redutabil pentru rătăcire (nicio potecă), (Ioana Dinescu) Valea plangerii - , (Ioana Dinescu) Hänsel si Gretel – nu simt în ecoul sublunar ponderea salutară. (Karla) plecand cocorii – este şi ea doar un melancolic regret, ecoul şi lipsa potecii fiind percepute ca simetrice în ideea de părăsire.

(Mariko san) Căsuţă pe deal -, (Mariko san) Pajişte cu flori – celebrează buna aşezare sub lună.