Ultimul vers este:
pisoii în cojoc –
pentru prima ninsoare
iau doar paltonul
Ana Ruse (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Mariko san) iau haina din cui
(Karla) nici o problema...
(Ioana Dinescu) iau doar lâna oii
(Anonim) o aspirina
(Anonim) scot doar mustata
(Doina) deschid umbrela
(Doina) e bun culcuşul...
(Doina) altă ţinută...
(Doina) am altul mai nou
Sigur, în versul final cuvîntul doar este cheia. Discret, fără să declare nimic mai mult, el mărturiseşte că cel care vorbeşte ar avea nevoie pentru a merge prin ninsoare şi de cojoc, dar... nu are de gînd să deranjeze sau să lipsească de protecţie pisoii. Contrastul dintre prima ninsoare şi pisoii nou-născuţi – răcirea vremii şi căldura vieţii – obligă la o opţiune generoasă.
Unele completări constată doar confortul pisoilor: (Karla) nici o problema..., (Doina) e bun culcuşul... sau al autorului avut: (Mariko san) iau haina din cui, (Doina) altă ţinută..., (Doina) am altul mai nou, (Doina) deschid umbrela.
Altele doar retractilitatea lui lîngă pisoi în faţa vremii rele: (Anonim) scot doar mustata, (Anonim) o aspirina.
Mai mucalită: (Ioana Dinescu) iau doar lâna oii – cu înţelesul bănuiesc ironic: doar cea din dotare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu