Versul lipsă este:
o ciocârlie
ascunsă printre frunze –
trilul pretutindeni
Tamaş Valeria (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Anonim) cerul s-a pierdut in zari
(Karla) printre frunzis un cuib gol
(anisoara) luna în vârful bradului
(Doina) in zborul către soare
(Doina) trilul pretutindeni
(Doina) in zbor elicoidal...
(Anonim) si "prin lan sau prin frunzis"
(Ioana Dinescu) vazduhul o ascunde
(Ioana Dinescu) punct negru pe norii albi
Fără să intrăm în controverse de natură biologică, presupun că pentru cei care au surprins-o cîntînd, ciocîrlia a reuşit aceeaşi performanţă şi în cer, şi în frunziş. Calitatea poemului constă în primul rînd în revelarea surprizei celui ce caută ciocîrlia cu ochii şi nu se mulţumeşte doar cu cîntecul. În felul ăsta ciocîrlia se arată a fi doar urechilor care ştiu să asculte, fără să cerceteze. Cîntecul în sine, cu puterea lui de penetrare şi expansiune este destul. Cine, cum arată şi de unde o face contează mai puţin. Pare o mică alegorie.
Între ciocîrlia din primul vers şi trilul din ultimul, era nevoie de o legătură mai consistentă: (Anonim) cerul s-a pierdut in zari (nu e nici măcar metaforă), (Karla) printre frunzis un cuib gol (printre cere un plural), (anisoara) luna în vârful bradului (nu leagă cu nimic).
Doar descriptive: (Doina) in zborul către soare, (Doina) in zbor elicoidal...
Cu un contrast de situaţie asemănător originalului: (Ioana Dinescu) vazduhul o ascunde şi coloristic: (Ioana Dinescu) punct negru pe norii albi
Doar polemică: (Anonim) si "prin lan sau prin frunzis".
Despre ciocârlii (Alaudidae) (citat după A.E. Brehm)
SE RIDICĂ PENTRU A CÂNTA, fluturând drept sau in linii elicoidale, se lasă in jos plutind încet şi se prăbuşeste ca o piatră pe sol. Cântecul lor e sărac in strofe dar bogat in variaţii, tonurile sunt contopite de sute de ori şi mereu transformate in cântece noi, când revine, primăvarea, o vedem ridicându-sei în linie elicoidală până la câteva sute de metri, întorcându-se de fiecare dată în acelaşi loc de unde a pornit, pe ultima porţiune a traiectului se aruncă, cu aripile strânse, ca o piatră, în adâncime, se redresează în imediata apropiere a solului şi pluteşte până în apropierea cuibului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu