Ultimul vers al poemului este:
Lîngă salcia
înflorind neştiută –
Calea Lactee
Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)
(Andrei S) un copil cîntă
(Doina B) floarea de nufăr.
(Florinel) umbra unei ciori
(Florinel) cioban cu fluier
(Doru Emanuel) adoarme luna
(Mariko san) sute de stele
Tonul poemului este dat de cuvîntul neştiută care vrea să sublinieze modul tainic şi fără de martori în care se petrec fireştile minuni ale lumii. Atmosfera de wabi-sabi domină simţirea autorului, iar ignorarea salciei înflorite îşi găseşte o compensaţie în vecinătatea, poate la fel de neglijată, a Căii Lactee. Cuvîntul lîngă arată apropierea vibrantă dintre lucruri aflate la distanţe incalculabile. Este de remarcat modul în care tristeţea şi mîhnirea sînt transformate în compasiune pentru demnitatea necuvîntătoare a unei lumi pline de mister.
Karla a spus-o: calea laptelui. Pe aproape, păstrînd opoziţia înalt-terestru, efemer-veşnic este şi Doru Emanuel: adoarme luna, şi Mariko san: sute de stele.
Alte completări au ales însoţirea unor lucruri mai pămîntene: (Doina B) floarea de nufăr., (Mariko san) susur de izvor, (Florinel) umbra unei ciori sau a unor persoane încîntate: (Andrei S) un copil cîntă, (Florinel) cioban cu fluier.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu