Se afișează postările cu eticheta autori - Adina Enăchescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta autori - Adina Enăchescu. Afișați toate postările

duminică, 29 noiembrie 2009

Versul original 47.1



Poemul complet este:


Luna priveşte –

căprioara soarbe
stele din izvor

Adina Enăchescu – (RK iulie 2008)


(Doina) drumeţul insetat bea
(
Doina) caii la adăpat cu....
(
Doina) in ulceaua feciorei...

(Karla) inaltul adanc plin cu
(Karla) gand adapandu-se cu
(Karla) locul intalnirii reci
(Karla) bolta cerului plina cu

(Mariko-san) în fanta dintre sălcii

(ManuelaD.) apa ne-nceputa cu

(Radu Ignatescu) la oglinda ei printre

(Ioana Dinescu) pasarile noptii sorb
(Ioana Dinescu) licurici la-ntrecere cu


Dacă luna-n persoană priveşte căprioara însetată, pare firesc ca din izvor să se reverse stelele. Un poem corect, onest, aflat pe marginea periculoasă a clişeului – preferinţa devenită comună pentru umbra sau oglindirea lucrurilor. A sorbi cerul din apă nu este străin nici poeziei de factură occidentală:


“De sete ars, cum tremură în totul
ajuns la iezer - cerbul ! Dar abia
atinge apa mulcomă cu botul.

Din luciul albăstriu, precum e fierul,
sorbind, cu grije-alege, parc-ar vrea
să bea uşor, din apă, numai cerul.”

(Cerbul – Lucian Blaga)


Adăpatul a fost tema predilectă a majorităţii completărilor: (Doina) drumeţul insetat bea, (Doina) caii la adăpat cu..., (Karla) gand adapandu-se cu, (Ioana Dinescu) pasarile noptii sorb.


(Karla) a încercat cîteva acrobaţii oximoronice: inaltul adanc plin cu, (Karla) bolta cerului plina cu, dar s-a poticnit la (Karla) locul intalnirii reci (?), unde a pierdut legătura sintactică cu ultimul vers. (Mariko-san) a ales un termen mai curînd tehnic: în fanta dintre sălcii, nepotrivit cu izvorul şi sălciile.


A ignorat merituos ca intenţie kireji-ul deja dat: (Radu Ignatescu) la oglinda ei printre, deşi acolo e vorba de oglindirea/imaginea ei.


Bine găsite: (
Doina) in ulceaua fecioarei..., (ManuelaD.) apa ne-nceputa cu, făcînd aluzie la neprihănire.


Abătîndu-se de la adăpat, (Ioana Dinescu) găseşte o concurenţă demnă de luat în seamă stelelor din izvor: licurici la-ntrecere cu.






miercuri, 21 octombrie 2009

Versul original 42.7



Întregul poem este acesta:


drum de ţară –

scârţâitul căruţelor

pline cu pepeni


Enăchescu Adina (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(anisoara) copii veseli în căruţe

(Karla) prin praf, gem carutele
(Karla) greu la deal - carele sunt

(Mariko san) cotige trase de măgari

(Anonim) tarinile-nsorite
(
Doina) scârţâind carele
(
Doina) pe inserat,carele..
(
Doina) copiii cu paporniţe....
(Doina) colb umed după care..

(Mariko-san) glod frământat de care


Este un poem de atmosferă care celebrează într-un mod discret recolta bogată a verii. Bucuria exhibată şi festivismul de orice factură nu sînt însă apanajul haiku-ului şi nici al ţăranului. Sunetul care mărturiseşte decent totul este doar scârţâitul căruţelor. Singurul care poate ţine isonul drumului desfundat, atelajelor şubrede, efortului animalelor de tracţiune şi sătenilor ce merg obosiţi, mulţumiţi şi tăcuţi pe lîngă căruţele pline. Dacă adăugăm la asta şi imaginea simbolică a pepenilor ce închid în rotunjimea lor întreaga savoare a verii, scîrţîitul îşi găseşte un pandant pe măsură.


Completările se împart în:


· cele care comentează ceea ce deja s-a spus în primul vers, drum de ţară: (Karla) prin praf, gem carutele (iată o personificare inutilă), (Karla) greu la deal - carele sunt,


· cele care completează sintagma a doua cu circumstanţe prea puţin relevante pentru haiku: (Mariko san) cotige trase de măgari, (Doina) pe inserat, carele..., (Doina) copiii cu paporniţe..., (Doina) colb umed după care..., (Mariko-san) glod frământat de care,


· şi cele care sărbătoresc de-a dreptul: (anisoara) copii veseli în căruţe, (Anonim) tarinile-nsorite,


Una singură aminteşte scîrţîitul revelatoar: (Doina) scârţâind carele.




vineri, 28 noiembrie 2008

Versul original 10.5 crizanteme plang iar



Poemul complet este:


Iarna geroasa ---
crizanteme plang iar
in cimitir.

Adina Enachescu (Miresme si greieri)


se-odihnesc crizanteme (Monica Trif)
Ultima crizantemă... (Doina B)
Plânge o crizantemă.... (Doina B)
flori de ieri, îngheţate... (Doina B)
caldura sufleteasca (
wyu)

suflete calduroase (wyu)
troznesc şi crucile noaptea (ion untaru)
crapă şi crucile noaptea (ion untaru)
mii de lumanari ard (Henriette Berge)

Nici luna nu mai intra (Puiu)
Nu mai este de dormit (Puiu)
Nu mai dorm vagabonzii (Puiu)
Luna ramane de paza (Puiu)

fum de tămîie (anisoara)


Iarna şi cimitirul au limitat marja închipuirii şi a inspiraţiei, comentatorii limitîndu-se la recuzita de rigoare.


În ideea gerului peste măsură, s-a completat: flori de ieri, îngheţate... (Doina B), troznesc şi crucile noaptea (ion untaru), crapă şi crucile noaptea (ion untaru), Nu mai este de dormit (Puiu), Nu mai dorm vagabonzii (Puiu), Nici luna nu mai intra (Puiu).


Florile, lumînările, odihna si plînsul au fost preferate în: se-odihnesc crizanteme (Monica Trif), Ultima crizantemă... (Doina B), Plânge o crizantemă.... (Doina B), mii de lumanari ard (Henriette Berge), fum de tămîie (anisoara).


Numai (wyu) a găsit o compensaţie situaţiei: caldura sufleteasca, suflete calduroase.


Accentuînd parcă singurătatea, pustietatea, răceala glacială, Puiu notează cu har: Luna ramane de paza (Puiu).