Întregul poem este:
groapa de gunoi –
lumina face să sclipească
bucata de geam
Adrian Grigoriu (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Anonim) Mag invizibil
(Doru Emanuel) groapă de gunoi
(doina b) curând eclipsa-
(doina b) pe prundiş de râu....
(doina b) pe rama ruptă
(doina b) printre gunoaie...
Versul original, ghicit şi de Doru Emanuel, realizează o antiteză cu lumina răsfrîntă în ciobul de geam. Este o recuperare a lucrurilor urîte, ticăloase, umile care, şi ele, primesc şi dau lumină, chiar dacă rămîn într-o situaţie precară.
O strofă a lui Alexandru Philippide, din poezia Mocirlă, merge pe aceeaşi idee a convertirii lucrurilor ticăloşite:
Şi plescăie mocirla zbîrcită-n unde grase
Şi tot mai mult şi-ntinde cangrena peste şes;
Iar vîntul o dezmiardă cu foşnete duioase
Şi soarele-i frămîntă cu aur mîlul des.
(doina b) găseşte acelaşi cadru, printre gunoaie..., pentru ciobul însorit, ba îl şi înrămează: (doina b) pe rama ruptă. Mai puţin inspirată: (doina b) pe prundiş de râu...., în schimb, (doina b) curând eclipsa – caută altă situaţie pentru aventurile ciobului năzdrăvan.
(Anonim) Mag invizibil vrea să fie o metaforă a luminii care transfigurează, dar pierde tensiunea contrastului original.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu