Întregul poem sună aşa:
Plouă peste râu
plină ochi luntrea totuşi
nu se scufundă
Mircea Petean (Surâsul crizantemei)
cu pestele prins (Puiu)
cu pesti sau apa? (Puiu)
dar cui sa ma plang (Puiu)
albia seacă (Doina B)
prea mică apa.... (Doina B)
pe banc de nisip... (Doina B)
numai pe prundiş... (Doina B)
in echilibru.... (Doina B)
e loc si pentru rac. (anisoara)
Versul original subliniază că, paradoxal, deşi plină cu apa unei ploi abundente, luntrea pluteşte încă. Este unul din faptele, insignifiante altfel şi explicabile fizic, care ne surprind şi ne seduc, făcînd ca gîndul să rămînă captiv în cadrul acelei imagini ca într-un fel de hipnoză voluntară. În plan secund, simţim această plutire la limită ca pe un fel de sfidare a diluviului.
Mai realiste, neresimţind paradoxala plutire, comentariile ţin luntrea la suprafaţă cu felurite argumente: albia seacă (Doina B), prea mică apa.... (Doina B), pe banc de nisip... (Doina B), numai pe prundiş... (Doina B), in echilibru.... (Doina B). Puiu, în schimb e interesat de conţinutul luntrii: cu pestele prins (Puiu), cu pesti sau apa? (Puiu), dar cui sa ma plang (Puiu), iar Anişoara supralicitează: e loc si pentru rac. (anisoara).
Un singur comentariu simte momentul de cumpănă pe care îl semnala totuşi: veghează încă (wyu).
4 comentarii:
Eu inţeleg că:
"în echilibru"="nu se scufundă"
sau poate se înţelege altfel şi eu nu -mi dau seama !!????
Doina B
Cred că nu se scufundă înseamnă încă pluteşte, iar în echilibru mai curînd e cumpănită, nu se balansează, are stabilitate.
ECHILÍBRU s.n. 1. Stare a unui corp supus acţiunii unor forţe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mişcare.
tocmai de acea "nu se scufundă"
penrtu că este in echilibru.este suficient ca o forţă să cede ze,mai ales fiind plină cu apă
işi perde echilibru şi se scufundă
...
Stabilitatea e pe muchie de cuţit
ea nu mai pluteşte ,la cea mai mică legănare se dezechilibrează şi ... via...spre adânc
Mulţumesc mult
Doina
Mulţumesc
Pentru mine opusul echilibrului este bîţîiala, oscilaţia, fularea, o mişcare parazitară, pendularea excesivă şi periculoasă. Impresia mea subiectivă este că se poate realiza şi o scufundare fără şovăieli şi fluctuaţii, lină, lentă, aproape armonioasă.
Subiectivitatea ta este însă la fel de autentică, mai ales cînd "scufundarea" poartă ghililmele.
Trimiteți un comentariu