Versul original 4.5 clovnul adaugă un zîmbet

Versul din mijloc era:

Sfîrşit de februarie –

clovnul adaugă un zîmbet

omului de zăpadă

Eduard Ţară (Prix du Lion, France, 2007, Haiku Sélectionnée,
Troisième Prix)

porumbel pe umărul (anisoara)

I s-a dezghetat nasul (Puiu)
deznadajduirea (Puiu)
i-au furat matura (Puiu)

lacrimi curg pe fata (Monica Trif)

a infrunzit nasul (flavia)

un ghiocel sub talpa (Doina)
adio, (Doina)
frisoanele..pun mărţişor (Doina)

cine a furat corpul (Henriette Berge)

îi curge nasul (Dan Norea)

m-a cuprins tristeţea (ion untaru)

ghiocei imprejurul (sorin toma boc)

Completările, surprinzînd cu acurateţe situaţia ingrată a omului de zăpadă în pragul primăverii, notează conceptual: deznadajduirea (Puiu) sau emoţia privitorului deplîngîndu-i soarta: adio, (Doina), m-a cuprins tristeţea (ion untaru).

Mai sugestiv, prin imagini, resimt situaţia delicată glumind: I s-a dezghetat nasul (Puiu), îi curge nasul (Dan Norea), i-au furat matura (Puiu), cine a furat corpul (Henriette Berge), lacrimi curg pe fata (Monica Trif), frisoanele..pun mărţişor (Doina).

Cele mai realizate mi se par însă cele ce pun în joc alte imagini care vorbesc fără cuvinte: porumbel pe umărul (anisoara), a infrunzit nasul (flavia), un ghiocel sub talpa (Doina), ghiocei imprejurul (sorin toma boc).

Versul lui Eduard este din categoria glumei cu aluzii mai delicate şi mai adînci care sesizează nu doar situaţia dezagreabilă a bietului om de zăpadă, ci şi faptul firesc că, dezgheţîndu-se, volumul, statura, trăsăturile lui se pleoştesc. Situaţia este hilară, deşi oarecum tragică, pentru bietul om, de aceea clovnul îi îndreaptă în zîmbet colţurile gurii căzute. Şi, aducîndu-i zîmbetul pe faţă, îl solidarizează, de voie, de nevoie, cu oamenii vii care-şi doresc atît de mult venirea primăverii.