ploaie de toamnă -
...........................
vechea umbrelă
duminică, 20 septembrie 2009
Versul original 38.7 sub albăstrele
Ultimul vers este:
gară-n ruină –
şinele se ascund
sub albăstrele
Livia Ciupav (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Mariko san) macii în floare
(Mariko san) sub dune de pămînt
(Anonim) in maracinis
(Doina) sub coada vulpii...*
(Doina) sub urda vacii **
(Doina) după orizont...
(Doina) la soare-apune
(Doru Emanuel) sub albăstrele
(Ioana Dinescu) sub spuma zilelor
(Ioana Dinescu) sub ciulini si iasca
(Ioana Dinescu) de trenul timpului
(Sorin) focul macilor
Gara-n ruină transmite nu doar un sentiment de tristeţe faţă de clădirea care se năruieşte ci şi faţă de şinele ruginite care şi-au pierdut de mult rostul. Poate şi o mare nostalgie faţă de călătoriile, acum deja imposibile, pe care privitorul şi le aminteşte sau pe care doar şi le imaginează. Şi totuşi, mîhnirea este contrabalansată de albăstrelele care se înalţă neştiutoare acoperind ceea ce a mai rămas. Cu puţină duioşie, închipuirea transfigurează jocul tragic al pieirii şi plăsmuieşte un joc candid de-a v-aţi ascunsea.
(Doru Emanuel) sub albăstrele (găsit şi de Doru) este cel mai potrivit pentru că sugerează nevinovăţia ludică a florilor sau măcar gingăşia călăului. Cu aceeaşi recuzită florală, (Mariko san) macii în floare şi (Sorin) focul macilor rup ceea ce ar fi trebuit să facă sintagmă doar cu ajutorul unei prepoziţii.
Cu un contrast mai slab şinele se ascund în vegetaţia abundentă: (Anonim) in maracinis, (Doina) sub coada vulpii...*, (Doina) sub urda vacii **, (Ioana Dinescu) sub ciulini si iasca (cu oarecari reţineri faţă de iasca pe calea ferată).
Doar circumstanţial: (Doina) după orizont..., (Doina) la soare-apune, (Mariko san) sub dune de pămînt (parcă erau de nisip).
Plăcut şi sugestiv, dar parcă prea metaforic, prea interprretat: (Ioana Dinescu) sub spuma zilelor, (Ioana Dinescu) de trenul timpului.
***ALOPECURUS PRATENSIS (coada vulpii) Specie perenă ,creşte în păşunile şi fâneţele reavăne din regiunea de stepă până la munte...
***URDA VACII (CARDARIA DRABA): Urda vacii este o Brassicaceae spontană, înaltă de 20-45 cm., întâlnită pe marginea drumurilor, pe păşuni sau ca buruiană dăunătoare
sâmbătă, 19 septembrie 2009
vineri, 18 septembrie 2009
Versul original 38.6 mireasma florilor de tei
Tot poemul este:
cer fără stele –
mireasma florilor de tei
umple tot golul
Magdalena Dale (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Mariko san) iz de tămâioasă
(Mariko san) unde-i Cassiopea să
(Anonim) tacut intunericul
(Doina) câmpul cu rocoină *** cu stellaria
***Răcoina sau rocovinâ (Stellaria media) este o plantă anuală
de sezon rece, Regional, mai este numită şi, scânteiuţă, steluţa-fetei, steluţă-albă.
(Doina) teiul din geam, inflorit...
(Doina) o sticlă de Metaxa...
(Doina) prezenţa iubitului
(Ioana Dinescu) licarul taciunilor
(Ioana Dinescu) luminita candelei
(Ioana Dinescu) zbuciumul valurilor
(Ioana Dinescu) vaietul motanilor
(Doru Emanuel) mireasma grădinilor
(Sorin) cantecul greierilor
Fără stele, cerul pare lipsit de adîncime, întunericul prăbuşit peste pămînt. Mireasma florilor de tei deschide parcă o dimensiune prohibită, golul virtual capătă amplitudine şi consistenţă. Pe un tipar asemănător e construit poemul lui Dan Florică pe care-l găsiţi aici: http://tinyurl.com/ozsctw. Farmecul ambelor poeme este clădit pe paradoxala putere a unei miresme sau a unui cîntec, entităţi impalpabile, de a converti golul într-o structură plină de înfiorare şi mister.
Pe ideea potenţei miresmelor şi a sunetelor golul a fost umplut de: (Mariko san) iz de tămâioasă, (Doina) teiul din geam, inflorit..., (Ioana Dinescu) zbuciumul valurilor, (Ioana Dinescu) vaietul motanilor, (Doru Emanuel) mireasma grădinilor, (Sorin) cantecul greierilor şi exalaţiile din (Doina) câmpul cu rocoină *** cu stellaria.
Forţe capabile de o magie asemănătore par însă să aibă şi licăririle: (Mariko san) unde-i Cassiopea să, (Ioana Dinescu) licarul taciunilor, (Ioana Dinescu) luminita candelei, dar şi (Doina) prezenţa iubitului, şi, de ce nu: (Doina) o sticlă de Metaxa...
Iar pentru cei mai puţin pretenţioşi chiar şi (Anonim) tacut intunericul.
Versul original 38.5 şir de ghiozdane
Primul vers este:
şir de ghiozdane
prin rafala de frunze –
începe şcoala
Livia Ciupav (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Aserb) ciorile zboară
(Mariko san) Buchete de flori
(Mariko san) Copii mari şi mici
(Ioana Dinescu) primul clopotel
(Ioana Dinescu) musuroi de copii
(Doina) bunici şi copii
(Doina) ghiozdane-n şir....
(Doina) chipie pe frunţi....
(Doina) uniforme gri...
(Doina) ingândurare...
(Haika) Glasuri de toamnă
(Haika) Glasul tomnatic
(Anonim) Scranciob in balans
(Doru Emanuel) raze de soare
(Sorin) ghiozdane noi
Şi în acest poem aveam de a face cu o figură de stil, sinecdoca, şcolarii sînt înlocuiţi cu ghiozdanele pe care le duc în spate. Ea are însă o funcţie clară, bine motivată: evită cu discreţie referinţa la persoane pentru a ne îndrepta atenţia asupra unei imagini sugestive. În şirul de ghiozdane, simţim dintr-o dată depersonalizarea, înregimentarea. Toamna, prin rafala de frunze, ne arată faţa ei posacă, de anotimp deturnat social (şi nu de sezon al roadelor îmbelşugate). Şcoala începe ca un efort dezagreabil, sub auspricii mai puţin faste: bobocii sînt înmatriculaţi.
Unele completări au arborat aerul festivist al bucuriei prescrise convenţional: (Mariko san) Buchete de flori, (Mariko san) Copii mari şi mici, (Ioana Dinescu) primul clopotel, (Doina) bunici şi copii, (Doru Emanuel) raze de soare, (Sorin) ghiozdane noi.
Altele au fost de departe mai circumspecte: (Doina) ingândurare..., (Haika) Glasuri de toamnă, (Haika) Glasul tomnatic, (Doina) ghiozdane-n şir..., (Doina) chipie pe frunţi..., (Doina) uniforme gri..., (Anonim) Tipat de cocori, (Aserb) ciorile zboară, culminînd cu o perspectivă a reuşitei şcolarizării : (Ioana Dinescu) musuroi de copii.
O imagine obiectivă a ludicului părăsit pentru instruirea noilor recruţi: (Anonim) Scranciob in balans – doar vînt, frunze... şi niciun glas de copil.
Versul original 38.4 mireasma de liliac
Poemul întreg este:
oaspe de vază –
mireasma de liliac
vine la cină
Vasile Moldovan (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Mircea Teculescu) acum lumina lunii
(Mariko san) prima zi de toamnă
(Mariko san) toamna cu cânt de greieri
(Mariko san) parfumul de nuci verzi
(Ioana Dinescu) trilul privighetorii
(Doina) mirosul florii de tei
(Doina) un fluture efemer....
(Doina) luna in ceaşca de ceai...
(Doina) nici peţitorul nu mai...
(Haika) dorul călător, toamna
(Doru Emanuel) spiridusul Moşului
Oaspe de vază este fără doar şi poate o metaforă şi o personificare a miresmei. Dar nu e vorba aici de figuri de stil oranamentale ci de tropi care servesc sensul poemului, care evidenţiază ponderea valorică a unor efluvii impalpabile. La cina de azi mireasma de liliac primeşte toate onorurile. Ultimul vers cochetează cu titlul unui vechi film, Ghici cine vine la cină, film cam tezist, dar cu actori de primă mînă: Katharine Hepburn, Sidney Poitier şi Spencer Tracy. (Sfat: după ce aţi scris cîteva sute de haiku-uri fără figuri de stil marcate, uitaţi de restricţie şi folosiţi-le dacă vă sînt strict necesare şi cooperează la sensul poemului.)
Cu un impact mai slab penatru că sînt mai generale: (Mariko san) prima zi de toamnă, (Mariko san) toamna cu cânt de greieri, (Haika) dorul călător, toamna.
Aducînd la cină prezenţe concrete, cu capacitatea mai mare de vibraţie: (Mircea Teculescu) acum lumina lunii (acum, cam umplutură), (Mariko san) parfumul de nuci verzi, (Ioana Dinescu) trilul privighetorii, (Doina) mirosul florii de tei, (Doina) un fluture efemer...
Mai greu de descifrat intenţia completărilor: (Doina) nici peţitorul nu mai..., (Doru Emanuel) spiridusul Moşului.
Foarte bună, nimerită unde trebuie: (Doina) luna in ceaşca de ceai... Păcat că este o recidivă: http://tinyurl.com/knudq6
miercuri, 16 septembrie 2009
Versul original 38.3 faceţi linişte ori daţi
Versul lipsă este:
la iarbă verde
faceţi linişte ori daţi
şipotul mai tare!
Dan Norea (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Mariko san) de-ar fi telecomandă să
(Mariko san) opriţi manelele şi
(Ioana Dinescu) caut ecoul s-aud
(Doina) ce nu aş da să aud
(Doina) liniştiţi-vă că dau..
(Doina) mergem -la "Urlătoare"-i...
(Doina) "fă-ţi o cascadă de vrei..
(Haika) tăcerea doarme zîmbind -
(Haika) tăcerea spune zîmbind -
(Sorin) ploaie neasteptata -
Obişnuinţa gregară a omului de azi face ca pînă şi ieşirile la iarbă verde să nu-şi mai poată împlini promisiunea: hărmălaia şi hăhăiala necurmată acoperă glasurile discrete ale naturii (care se ascultă, de fapt, doar cu urechea sufletului ciulită în stare de ascultare, smerenie, umilitate). De aici şi soluţia ironică şi paradoxală: e mai mult ca sigur că n-o să vă liniştiţi (e prea greu, dacă nu imposibil), ce bine ar fi dacă şi şipotul ar fi înzestrat cu un buton de volum! Pe de altă parte, e clar că nu şipotul îl ascultăm, ci liniştea căreia el îi dă un ritm şi o măsură.
Completările au sesizat situaţia stingheritoare: (Doina) ce nu aş da să aud şi au trecut la vociferări şi ameninţări: (Doina) liniştiţi-vă că dau..., (Mariko san) opriţi manelele şi sau au imaginat pentru, depăşirea impasului, soluţii practice: (Doina) mergem la "Urlătoare"-i... sau imaginare: (Mariko san) de-ar fi telecomandă să, (Ioana Dinescu) caut ecoul s-aud, (Doina) fă-ţi o cascadă de vrei...
(Haika) n-a intrat în jocul ironiei şi şi-a imaginat un alt moment mai fericit al escapadei (siesta, oboseala sau chiar contemplarea moţăind fericită): tăcerea doarme zîmbind -, (Haika) tăcerea spune zîmbind – parcă şipotul a scăpat de tracul faptului că este vizat şi şi-a reluat cadenţa mai sprintenă şi mai spontană.
Neaşteptată soluţia lui (Sorin): ploaie neasteptata -, care vizează două lucruri îngemănate, un şipot multiplicat şi brusca liniştire a celor ce s-au agitat pînă la venirea ploii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)