Versul original 47.7 curăţind tăcut zăpada

Iată şi tot poemul:

După concert
curăţind tăcut zăpada
de pe maşină

Ion Codrescu - (Luna în ţăndări)

(Doina) vântul valsând cu frunzele
(Doina) percuţia stropilor
(Doina) neobservată bruma

(Anonim) sterg urmele de bere

(Ioana Dinescu) desprind tacut biletul
(Ioana Dinescu) alungand motanul
(Ioana Dinescu) dau jos castanele

(manuela d.) nu mai conteaza-amenda

(Mariko-san) furată stema Mayback

(Anonim) iau afisul electoral

(Anonim) pun boxele de jar

(Karla) greierii speriati sar
(Karla) adun aplauzele

Două lucruri sînt de observat la poemul original. În primul rînd, modul discret în care haiku-ul sugerează doar o dispoziţie sufletească: starea de remanenţă a bucuriei spirituale încercată la concert, reculegerea (tăcută) cu care e făcută o treabă poate supărotoare în alte circumstanţe. În al doilea rînd, o anume aluzie, la fel de reţinută, făcută prin intermediul purităţii omătului, la candoarea adunată în suflet, care acum trebuie îndepărtată încet-încet pentru a reintra în viaţa cotidiană.

Starea de detaşare de după concert în faţa realităţilor agasante încearcă să fie sugerată de completările: (Doina) neobservată bruma (deşi, ca şi zăpada, ea ar putea fi un pandant al brumei de reverie...), (Ioana Dinescu) desprind tacut biletul, (manuela d.) nu mai conteaza-amenda, (Anonim) iau afisul electoral. Supralicitează cu un pic de ironie balcanică: (Anonim) sterg urmele de bere, (Ioana Dinescu) alungand motanul, (Ioana Dinescu) dau jos castanele, Mariko-san) furată stema Mayback, (Karla) greierii speriati sar.

Prelungesc atmosfera din sală, ţinînd parcă isonul concertului: (Doina) vântul valsând cu frunzele, (Doina) percuţia stropilor.

Schimbînd registrul muzical cu acela al zgomotecii: (Anonim) pun boxele de jar. Tot în registrul amatorilor de larmă: (Karla) adun aplauzele (de pe maşină?).

Haiku 48.6

Pe verandă -
de nu vor observa
.................

Versul original 47.6 Zăpada se topeste

Primul vers este:

Zăpada se topeste –

din ce în ce mai mari

urmele pisicii

Ion Codrescu - (Luna în ţăndări)

(Mariko-san) Omăt pe prispă -
(Sorin) iarna pe duca -

(Manuela D.) rasar ghiocei -

(Radu Ignatescu) e primul soare -
(Doina) soare peste nea-
(Doina) ploaie pe plajă...
(Doina) a-nceput fluxul...

(Anonim) Soareci peste tot

(Ioana Dinescu) ploua mai tare -
(Ioana Dinescu) omatul mai subtire

(Anonim) Langa smantana

(Karla) si puiul crestea...
(Karla) sarind prin noroi
(Karla) se flescaie neaua
(Karla) iarna-n scapatat
(Karla) creste ziua

O observaţie banală devine un semn cert al împrimăvărării: în zăpada fleşcăită, urma pisicii se lăbărţează, fără să-şi piardă cu totul forma şi conturul. Observaţia generalizantă: zăpada se topeşte ar fi fost desigur suficientă pentru o constatare rece şi obiectivă, ceea ce se întîmplă însă cu urmele pisicii în neaua apoasă este de departe mai sugestiv şi are impact imediat asupra sufletului nostru – primăvara se expandează din chiar urmele mărunte ale pisicii. Abia aşa avem o confirmare pertinentă.

Mergînd doar pe ideea urmelor, fără a surprinde de ce ele se măresc: (Mariko-san) Omăt pe prispă -, (Doina) ploaie pe plajă..., (Doina) a-nceput fluxul..., (Ioana Dinescu) ploua mai tare –, (Karla) sarind prin noroi. E o diferenţă între urmele lăsate în noroi şi în zăpada apoasă. În noroi tiparul nu se păstrează, marginile urmelor se surpă în interior, în zăpadă apoasă urmele persistă şi se deformează lent spre exterior – cresc.

Adăugînd piperul topirii: (Radu Ignatescu) e primul soare, (Doina) soare peste nea-, (Ioana Dinescu) omatul mai subtire, (Karla) se flescaie neaua.

Pierzînd cu totul urmele pisicii şi urmărindu-le doar pe-ale primăverii (doar presupuse): (Sorin) iarna pe duca -, (Manuela D.) rasar ghiocei -, (Karla) iarna-n scapatat, (Karla) creste ziua.

Luînd-o pe alte urme: (Anonim) Soareci peste tot (deduc că pisica se îngrăşa înfulecînd şoareci!), (Anonim) Langa smantana (sau smîntînă, altfel, dînd numai tîrcoale, urmele ar fi fost, eventual, mai dese, mai apăsate), (Karla) si puiul crestea... (şi devenea pisică!).

Haiku 48.5

Cîinele mai latră -
................................
lăbuţele

Versul original 47.5 luna şi o bufniţă

Poemul întreg este:

Pe coama casei
luna şi o bufniţă
la sfat de taină

Cornelia Atanasiu – (Luna în ţăndări)

(Anonim) doua vrabii gurese
(Anonim) doua ciocanitori

Manuela D. bufnita si stelele

(Anonim) in cuibul gol berzele-
(Anonim) sub clar de luna pisici

(Anonim) tot neamul gaitelor

(Radu Ignatescu) s-au strans toti porumbeii

(Mariko-san) vântul şi girueta

(Ioana Dinescu) Mos Craciun si renii
(Ioana Dinescu) vrabia si hogeacul
(Doina) luna si cucuveaua
(Doina) in horn- două bufniţe...
(Doina) in beznă- doua mâţe...

(Karla) doi cocosi de tabla stau

(Mariko-san) motan aş vrea să fiu

(Anonim) cu motanul Mariko

(Mariko-san) nicicând cu-n anonim

(Anonim) picaturile ploii

Noaptea evocată de lună este, prin tăcerea ei misterioasă, partea cea mai potrivită a zilei pentru a sta de taină. Iar luna, crescută pînă la nivelul coamei, nu-şi putea găsi un interlocutor mai enigmatic decît buha. O pereche contrastantă: luna luminoasă, dezinvoltă şi blajină, bufniţa ghemuită-n sine şi îmbufnată. Ce pun oare la cale? Cu certitudine, nu vom şti niciodată.

Mai multe completări reiau ideea bufniţei în alte formule şi cu alte personaje: (Manuela D.) bufnita si stelele, (Mariko-san) vântul şi girueta, (Ioana Dinescu) vrabia si hogeacul, (Doina) luna si cucuveaua, (Doina) in horn - două bufniţe..., (Anonim) picaturile ploii.

În altele, sfatul, declarat de taină, se alterează şi se schimbă în ciorovăială sau miorlăială de mîţe în călduri: (Anonim) doua vrabii gurese, (Anonim) doua ciocanitori, (Anonim) sub clar de luna pisici, (Anonim) tot neamul gaitelor, (Radu Ignatescu) s-au strans toti porumbeii, (Doina) in beznă- doua mâţe..., (Mariko-san) motan aş vrea să fiu, (Anonim) cu motanul Mariko, (Mariko-san) nicicând cu-n anonim.

Popasul lui (Ioana Dinescu) Mos Craciun si renii, cît de pitoresc ar fi, nu pare unul suficient de tainic. Iar (Anonim) in cuibul gol berzele – cuibul ori e gol, ori e cu berze...

Desluşiri

Ioana Dinescu spunea...

P.S. Il rog pe sensei Corneliu sa incerce sa ne dea haiku-uri nepublicate pe net. Urmaresc acest fenomen de mai multa vreme: este suficient sa dam un "search" pe google cu cele doua versuri, ca sa apara haiku-ul complet, cu versul lipsa. O parte din completari preiau acest vers ca atare, sau il modifica neesential. Nu cred ca acesta este sensul acestui exercitiu....:).

Mariko-san spunea...

Ne daţi şi dumneavostră concediu fără plată?
În ceea ce mă priveşte, nu doresc nici o schimbare, nici alt format şi... NICI ALT MODERATOR!!
Faptul că poemele sunt luate spre completare din antologii care pot fi accesate on-line, are cel puţin un scop benefic cu impact de lungă durată: să citeşti antologia din "scoarţă-n scoarţă"

Mă bucur că cele două comentarii se contrazic. Mariko-san sesizează efectul, pe care l-am urmărit premeditat, de a trimite pe participanţi la sursă, de a-i determina să înveţe căile către surse şi, eventual, de a a le bătători, citind volumele deja existente în BRK. Cu puţina experienţă pe care am căpătat-o făcînd aceste încercări, am priceput că, mai ales dacă e vorba de persoane care abia se apropie de haiku, este mai mult decît recomandabil să-i trimiţi nu doar către locurile unde poti citi, dar să-i obligi să şi navigheze pe internet dobîndind deprinderi de căutători. Faptul că vor copia e un delict minor, tot vor cîştiga modalităţi de a folosi facilităţile internetului. Dacă se vor rezuma doar la atît, este treaba şi limita lor.

Ioana se situează, mai curînd contrariată, pe poziţia expertului vexat, dînd în vileag potlogăria. Dacă în primă instanţă, călătoria pe internet era fructuoasă, acum se dovedeşte doar o încurajare a imposturii. Aşa şi este, e poate o calitate a conaţionalilor, cînd nu trăiesc doar în dorul lelii, le place să-şi fure căciula.

Rămîn la părerea că a posta aici poeme deja publicate pe internet este benefic pentru semnalarea surselor. Bănuiesc că, după o scurtă perioadă de acomodare, cei care cred că păcălesc pe cineva, folosind aceste surse doar pentru a se împăuna pueril cu ceea ce n-au comis ei, vor înţelege că e mai bine să încerce să elaboreze propriile completări. Voi încerca însă să postez şi poeme care nu pot fi găsite pe internet care vor fi astfel o provocare egală pentru toţi... fiindcă , nu-i aşa, toţi sîntem români mai mult sau mai puţin oneşti.

Haiku 48.4

...............
a trecut deja
de portiţă

Versul original 47.4 ghemul bunicii

Iată şi poemul în întregime:

Pe sub zorele
mai iute ca pisica
ghemul bunicii

Cornelia Atanasiu – (Luna în ţăndări)

(Manuela D.) doar vantul serii

(manuela D.) un guster verde

(Radu Ignatescu) mingea de ping-pong
(Radu Ignatescu) ghemul bunicii

(Mariko-san) soarele din ciob

(Ioana Dinescu) salamandra
(Ioana Dinescu) soricarul
(Ioana Dinescu) Tom soricelul...:)
(Doina) şarpele casei
(Doina) nuca rostogol....

(Anonim) un greiere

Poemul creează un tablou, o scenă domestică, e adevărat parcă deja din alte vremuri, revolute. Bunica stă la umbră şi împleteşte un pulovăr cu mai multe gheme colorate în poală. Inevitabil, din cînd în cînd, cîte un ghem îi scapă pe jos şi se rostogoleşte repede, repede, urmărit de pisica brusc alertată, undeva unde doar ea îl poate ajunge. Dar, nefiind dresată să-l înapoieze, pisica îşi satisface doar plăcerea ludică şi sadică de a-l hărţui, înghesuindu-l şi mai mult pe sub zorele. E aici o comparaţie (repudiată de purişti) care face deliciul întregului poem. O scenă tihnită presărată cu mici pusee de alarmă.

Cine poate întrece pînă şi pisica (în spaţii mult prea înguste pentru fiinţele mai ponderale)?

Desigur obiectele care se rostogolesc la fel ca (Radu Ignatescu) ghemul bunicii: (Radu Ignatescu) mingea de ping-pong, (Doina) nuca rostogol...,

fiinţele mărunte care se tîrăsc, fugind speriate: (manuela D.) un guster verde, (Ioana Dinescu) salamandra, (Doina) şarpele casei,

şoriceii şi duşmanii lor: (Ioana Dinescu) Tom soricelul...:), (Ioana Dinescu) soricarul

insecte mărunte: (Anonim) un greiere

fiinţele fără de trup: (Manuela D.) doar vantul serii, (Mariko-san) soarele din ciob

Haiku 48.3

Serile de mai!
..........................
cin' să le rupă?

Versul original 47.3 Atinge soarele

Poemul întreg este:

Pe luciul apei
Atinge soarele
O libelulă

Tincuţa Horonceanu Bernevic – (RK iulie 2008)

(Doina) in vals lent peste valuri
(Doina) zbenguind printre stele..
(Doina) printre nuferii inchişi...
(Doina) atinge astrul zilei.

(Mariko san) în zori de zi se naşte
(Mariko san) dintr-o stea se naşte
(Mariko san) luna cu stelele şi

(Ioana Dinescu) acopera soarele
(Ioana Dinescu) umbreste-o clipa luna
(Ioana Dinescu) intre doua adancuri

(Manuela D) alunecand pe soare
(Manuela D) vamesul tariilor -
(Manuela D) captiva-ntre doua lumi -

(Anonim) intuneca lumina
(Anonim) crapii-n salturi mortale

(Radu Ignatescu) ies ochii pastravului
(Radu Ignatescu) imbra sparge linistea

(Karla) nufarul alb saruta
(Karla) umbră agatata de
(Karla) isi unduieste umbra

(Anonim) "nea Vasile", un fir si

(Anonim) ochii broscoiului pandind

Suprafaţa apei este locul geometric al unei certe separări a ceea ce e aerian de ceea ce e acvatic, dar, prin luciul ei, şi al unor miraculoase întîlniri şi paradoxale atingeri. Soarele coboară şi se aşează pe oglinda apei ca să poată fi atins de libelulă. Doar pe luciul apei se produce, fără nicio dificultate, contactul suprafiresc al cerescului cu terestrul, al efemerului cu eternul, al vieţii fragile cu uriaşul clocot de energie solară.

În acelaşi ton cu originalul, coborînd înaltul pe oglinda apei: (Doina) atinge astrul zilei, (Mariko san) dintr-o stea se naşte, (Mariko san) luna cu stelele şi, (Ioana Dinescu) acopera soarele, (Ioana Dinescu) umbreste-o clipa luna, (Ioana Dinescu) intre doua adancuri, (Manuela D) alunecand pe soare, (Manuela D) captiva-ntre doua lumi -.

Au rămas doar la suprafaţa apei: (Doina) in vals lent peste valuri, (Doina) printre nuferii inchişi..., (Mariko san) în zori de zi se naşte, (Anonim) crapii-n salturi mortale, (Radu Ignatescu) ies ochii pastravului, (Karla) nufarul alb saruta, (Karla) umbră agatata de, (Karla) isi unduieste umbra, (Anonim) "nea Vasile", un fir si, (Anonim) ochii broscoiului pandind.

Cu defecte de construcţie: (Doina) zbenguind printre stele... (zbenguindu-se, pe româneşte), (Manuela D) vamesul tariilor – (o metaforă cam decorativă), (Anonim) intuneca lumina (cam mult pentru o fiinţă atît de delicată), (Radu Ignatescu) imbra sparge linistea (dacă e vorba de umbră nu prea văd cum şi nici nu leagă bine cu o libelulă).