Se afișează postările cu eticheta autori - Utta Siegried-Konig. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta autori - Utta Siegried-Konig. Afișați toate postările

marți, 26 mai 2009

Versul original 28.2 cel mai frumos evantai



Poemul în întregime sună aşa:


Frunzele toamnei –

cel mai frumos evantai

în mîna morţii


Utta Siegrid König (Stîlpi de felinar)


(Sorin Toma) cohorte de fluturi cad

(Ioana Dinescu) testamentul pădurii
(Ioana Dinescu) năpârle
ște vegetalul
(Ioana Dinescu) paiete de aramă
(Ioana Dinescu) cad o
ștenii obosiți
(Ioana Dinescu) evantai dendrologic

(Eugen) sperante asternute

(Isidora) palide amintiri

anisoara un singur suspin

(Anonim) matura si farasul

(Anonim) rasplata aurita

(doina b) culori vii adunate...strivite
(doina b) compostul, faptă bună....
(doina b) tainele compostului..*
(
livia ciupav) de-acum toate incap
(
livia ciupav) pana la primavara

(Karla) penajul paunului

Pitorescul toamnei este remarcat şi amplificat în versul doi. Neutralitatea frunzelor tomnatice este dintr-o dată făcută mănunchi pliabil şi închipuită într-un gest delicat şi elegant de răcorire. Numai că, vraja se rupe cînd sesizăm cine manevrează evantaiul.


Mai prozaic şi mai tînguitor (fără vreun alt efect care să amorseze vreo surpriză): (Sorin Toma) cohorte de fluturi cad, (Ioana Dinescu) testamentul pădurii, (Ioana Dinescu) năpârlește vegetalul (prea general, abstract), (Ioana Dinescu) cad oștenii obosiți, (Isidora) palide amintiri, anisoara un singur suspin, (doina b) culori vii adunate...strivite, (livia ciupav) de-acum toate incap, (livia ciupav) pana la primavara.


Doar pitoresc gratuit: (Ioana Dinescu) paiete de aramă, (Eugen) sperante asternute, (Anonim) rasplata aurita, (Karla) penajul paunului.


Didactic şi tehnic (steril poetic): (Ioana Dinescu) evantai dendrologic, (doina b) compostul, faptă bună..., (doina b) tainele compostului...


Mai decis şi măcar detaşat ironic: (Anonim) matura si farasul.



marți, 13 ianuarie 2009

Versul original 14.2 cuib de păianjen



Cu ultimul vers adăugat poemul sună aşa:


Tabloul nunţii –

În rama de lemn goală

cuib de păianjen.

Utta Siegried König (Luna în ţăndări)


Doar praful pe geam (Ioan Marinescu-Puiu)
Doi carii defuncti (Ioan Marinescu-Puiu)
O raza de luna (Ioan Marinescu-Puiu)
Bate tristetea (Ioan Marinescu-Puiu)

Singurătatea. (karla)
Doar amintirea (karla)
Realitatea. (karla)

Pânză de paing. (Doina B)
lăcaş de carii. (Doina B)
Cioburi de sticlă. (Doina B)
Roi de albine. (Doina B)
parcă a fost ieri.... (Doina B)
numai nostalgii.... (Doina B)
o nu-mă-uita (Florinel)


Tabloul nunţii evocă un timp, un loc, o atmosferă. Casa de ţară unde au locuit străbunicii şi unde singurele fotografii festive, aproape glorioase erau înrămate pentru posteritate. Fotografii cu ritual în care fotograful îşi băga capul în manşonul aparatului, striga păsărica şi aprindea lampa de magneziu. Timpul distruge însă totul şi festivismul uman e învins de contraofensiva naturii care-şi recuperează drepturile. Cuibul de păianjen din rama de lemn goală are o frumuseţe aparte, austeră, care ne vorbeşte de o altă nuntă... (de baladă).


Cadrul era dat, kireji la locul lui, era nevoie doar să introduci în ramă ceea ce închipuirea vedea cu ochii minţii. Calea cea mai facilă, dar şi mai artificială, era să introduci în ramă ceva abstract, o stare de spirit, o dispoziţie psihică: Bate tristetea (Ioan Marinescu-Puiu), Singurătatea. (karla), Doar amintirea (karla), Realitatea. (karla), parcă a fost ieri.... (Doina B), numai nostalgii.... (Doina B), în loc să foloseşti imagini concrete care să sugereze trăirea.


Cu golul ramei, acum la modul concret, s-au asortat: Doar praful pe geam (Ioan Marinescu-Puiu), Doi carii defuncti (Ioan Marinescu-Puiu), Pânză de paing. (Doina B), lăcaş de carii. (Doina B), Cioburi de sticlă. (Doina B).


Remarcabile: O raza de luna (Ioan Marinescu-Puiu) pentru tulburătoarea compensaţie, Roi de albine. (Doina B) pentru paradoxala revanşă şi, preferata mea, o nu-mă-uita (Florinel) pentru graţiosul umor.



marți, 30 septembrie 2008

Versul original 2.3 şi-n toate ninge


În întregul lui haiku-ul arată aşa:


Cîte un tablou

pe fiecare ochi de geam;

şi-n toate ninge


Utta Siegried Konig


vernisaj domestic (ion untaru)

flori de crystal (Monica Trif)

gene de gheata... (Sorin Toma BOC)

puţin adăpost (ion untaru)

flori de gheata (Henriette Berge)

norii trecatori (Henriette Berge)

constelaţii(Dan Norea)
luna printre crengi (Florinel)

vremea lui gerar. (Doina)
vitralii spre cer.
(Doina)
iarna-n vernisaj (Puiu)
si eu biet miop (Puiu)

adâncul cugetarii. (anisoara)
un suspin ascuns (
Monica Trif)

lumi îngheţate (Doru Emanuel)

Este un haiku de atmosferă şi impresionează prin simplitatea şi firescul relatării. Abia după ce-l citeşti prima oară îţi dai seama cît de bine e construit. Punctul şi virgula arată clar că există o independenţă a versului 3, dar şi o continuitate de sens. Linia de despărţire, care de obicei marchează kireji, e evitată. Pauza marcată însă şi aşa, funcţionează ca o reţinere a respiraţiei, ca un suspans emoţional. Acum, citind şi versul 3, sesizezi că multitudinea şi succesiunea de tablouri, în ciuda faptului că sînt aparent identice, ilustrează palpitul – şi-n toate - celui ce priveşte brusc ninsoarea copleşitoare. Repetiţia este amplificatoare. Acum, simţi şi jocul între sensul propriu şi figurat – de privelişte – al tablourilor, care dă cîştig de cauză scenelor ciné-vérité. Chiar şi ochi de geam capătă parcă încă un înţeles (poate chiar cel originar), ca şi cum fereastra însăşi şi-ar aţinti avidă toţi ochii plini de uimire către spectacolul neaşteptat.


Greu de descoperit, tocmai pentru că e surprinzător, versul original. Iarna este ghicită de mai mulţi dintre comentatori: flori de cirstal (Monica Trif), gene de gheata... (Sorin Toma BOC), flori de gheata (Henriette Berge), vremea lui gerar. (Doina), iarna-n vernisaj (Puiu), lumi îngheţate (Doru Emanuel) fără să aibă însă forţa emoţională a versului original.


În timp ce anişoara abstractizează steril: adâncul cugetarii, Monica a dibuit sensul emoţional: un suspin ascuns, dar versul divulgă ceea ce trebuia doar sugerat prin intermediul şi solidar cu ninsoarea.


Un alt grup de comentatori - norii trecatori (Henriette Berge), constelaţii (Dan Norea), luna printre crengi (Florinel), vitralii spre cer . (Doina) – privesc pe fereastra întreagă fără să fie deloc impresionaţi de acel prevestitor pe fiecare ochi.


În fine, trei comentatori se retrag cu totul în spatele ferestrei securizante şi izolatoare: puţin adăpost (ion untaru), vernisaj domestic (ion untaru), cum bine spune Puiu ironic: si eu biet miop.