Oana Elena
Dumitrescu
catarg în zare
-
sub tălpile
desculţe
nisip încă încins
Se
poate resimţi o despărţire care a lăsat urme. Emoţia o mărturisesc doar
privirile care urmăresc catargul
îndepărtîndu-se şi tălpile desculţe
(cum ar putea simţi altfel atît de acut) care mai mîngîie nisipul încă încins. Lucrurile au emoţia încorporată, iar
umanul este doar senzorial şi senzual. Cu trimiteri însă la sentimente
nemenţionate textual.
Ildiko
Juverdeanu
cvartet de
salsa -
sub tălpile
desculţe
nisip încă încins
Şi
aici umanul şi faptul întreg sînt eliptice. Au rămas, într-o pauză de respiro,
doar muzicanţii năduşiţi şi tălpile obosite. Nisipul însă mai păstrează discret,
mărturisind-o doar tălpilor desculţe,
fierbinţeala dansului.
clepsidra
spartă -
sub tălpile
desculţe
nisip încă încins
Minunată
imagine. Clepsidra care adunase şi protejase timpul unei lumi aparte, mai
delicate, mai vitale, mai fierbinţi s-a spart… şi nisipul, precum argintul viu
dintr-un termometru, mai licăreşte scurtă vreme, înainte de a se pierde în
timpul fără chip şi fără noimă.
Grigore Vlad
scrisori din
Darfur -
sub tălpile
desculţe
nisip încă încins
Primul
vers poate fi citit, după cantitatea de informaţie pe care o poate mobiliza
cititorul, în mai multe feluri. Pentru cel care nu ştie de conflictul din Darfur, numele locului pare doar
unul exotic şi-şi poate închipui că e vorba doar de o corespondenţă erotică în
urma unei idile petrecute poate pe o plajă îndepărtată. Nisipul de sub tălpi ar fi atunci cel pe care l-au călcat
cei doi îndrăgostiţi.
Pentru
cel care a auzit de războiul din Darfur,
regiune deosebit de aridă din vestul Sudanului, nisipul este unul al deşertului la care se adaugă fierbinţeala nedorită a
vremurilor – amprentă de neuitat în sufletul celui care primeşte scrisorile,
poate un refugiat sfîşiat între dorul de locurile natale şi ororile pe care
le-a trăit, la care se adaugă gîndul la suferinţa celor dragi rămaşi în zona de
conflict. Tălpile desculţe
capătă acum altă valoare: localnicii nu s-au dedulcit încă la portul încălţărilor,
desculţ este o stare socială.
Nimic
nu împiedică însă imaginaţia să mixeze realitatea politică şi socială cu vreo
idilă petrecută între un activist din organizaţiile de ajutorare şi o
localnică.
weekend în
Vamă -
sub tălpile
desculţe
nisip încă încins
Localizarea
şi datarea evenimentului nu aduce o informaţie care să deschidă poemul spre
sugestii alegorice. Ca şi seară pe
ţărm, versul de la care am plecat, îi cam taie aripile.
noapte cu lună
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
Noaptea
răcoroasă în opoziţie cu ziua incandescentă, luna cu soarele care a
înfierbîntat nisipul. Singura legătură care poate fi explorată este aceea că
dispoziţia reveriacă a lunii sensibilizează tălpile la amintirea vreunui
eveniment incendiar diurn.
pescăruşi în larg
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
Pescăruşii în
larg
ar putea fi un simbol al îndepărtării sau al dispersării unui eveniment
incendiar pe care numai tălpile îl mai resimt.
ploaie de
stele -
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
Opoziţia
între nisip şi ploaia stelară pare a ne duce cu
gîndul la o substituţie. Cu simbolistica sa morbidă, avalanşa de stele tinde să
stingă nisipul care ne mai frige încă picioarele. Şi inima.
valuri de
ceaţă -
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
Peste
ceea ce ne arde încă senzorial, acolo unde simţirea noastră este încă desculţă, se abat încet, încet
valurile reci şi jilave ale uitării. Ceaţa îmbracă totul într-un giulgiu de
uniformă nepăsare.
Ica Grig
o nimfă pe val
-
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
Se
pare că nimfa şi-a luat tălpăşiţa şi ne-a lăsat doar cu nisipul încins sub tălpi. Să fie doar o amintirea
arhetipală? Ne arde sub tălpi numai un dor mitic după poveşti amprentate în
străfundul sufletului?
meduze-n tremor -
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
Iată
şi o rezonanţă: meduzele vibrează la
unison cu nisipul încă încins.
Tălpile înfierbîntate şi retina răcorită improvizează în contrapunct.
biologul
de...noapte
căutându-i
urma -
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
De
data asta cineva scurmă după o urmă, dispărută şi ea ca şi fiinţa care a
imprimat-o pentru scurtă vreme în nisipul mişcător. Să fie fierbinţeala
nisipului singura rămăşiţă a unei zile bîntuite de năluciri de foc?
tributul mării -
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
Prea
încifrat pentru mine. Să fie marea biruită?
Să fie silită la vreo contribuţie? În favoarea cui? Singurul gînd care mă
ispiteşte este că tributul este înţeles mai curînd în sensul lui englezesc: oprindu-se
o vreme să stingă înfocarea tălpilor, marea aduce un omagiu unui eveniment doar de ea ştiut. Şi de făptaşii
implicaţi.
Grigore Chitul
tot mai
departe -
sub tălpile
desculţe
nisip încă
încins
Tot mai
departe
este o evadare din ograda tuturor completărilor făcute de cei de pînă acum. Aş
vrea să lămuresc mai întîi de ce formula găsită de Grigore Chitul mi se pare,
ca şi multe altele de aceeaşi factură, o
imagine. În primul rînd, pentru că este o expresie concentrată, aparţinînd
vorbirii de zi cu zi, care se adresează mai curînd simţurilor decît gîndului.
Sau, dacă preferaţi, unei gîndiri neconceptuale, care lucrează cu apropouri vectoriale. Un asemenea
apropo surprinde intersecţia unor concepte precum continuitate, insistenţă,
stăruinţă, perseverenţă dar şi depărtare, distanţare, deşi este o expresie cu
referinţe strict concrete. În al doilea rînd, pentru că este o expresie
familiară oricui, prietenoasă (friendly – la îndemînă). În al treilea rînd,
pentru că este expresivă, plastică, simbolică.
Fiind
atît de expresivă, imaginea vectorială poate face cel mai uşor trecerea
alegorică către un univers al gîndirii în tîlcuri. Avem aici o parabolă a destinului:
o străbatere, cu tălpile goale, a deşertului vieţii. Îndepărtarea de începuturi
nu pare să fie lămuritoare, neaducînd niciun progres semnificativ în a înţelege
de ce înaintezi sau măcar dacă o faci într-o direcţie dezirabilă, insistenţa nu
dă roade. Nisipul nu poate fi îmblînzit.
crio (Cristina
Oprea)
miros de
stridii -
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
Cu
miros de stridii ne
reîntoarcem în universul marin. Atmosfera este aceea a unei plimbări îndelungi
de-a lungul ţărmului. Lucrurile şi senzaţiile evocate nu au ecou şi în alt
orizont.
din nou la teme -
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
Vacanţa
s-a sfîrşit, dar nostalgia ei mai arde sub tălpile acum civilizat încălţate.
Gîndul e încă desculţ. Nisipul
liber al plajelor nu vrea să se disciplineze curgînd cuminte în clepsidre.
Concluzii:
- cele mai reuşite completări au fost cele care au schimbat macazul, au evocat o primă imagine divergentă, (aparent) fără legătură cu cea de a doua
- cele mai slabe cele care au avut doar imagini convergente, păstrîndu-se în interiorul aceluiaşi sens
Preferatele
mele:
- cvartet de salsa al lui Ildiko Juverdeanu pentru eleganta elipsă a obiectului
- clepsidra spartă tot al lui Ildiko Juverdeanu pentru sugestia unui alt univers temporal protejat
- scrisori din Darfur al lui Grigore Vlad pentru modul decent şi discret de a plasa o aluzie socio-politică
10 comentarii:
Versul preferat,in aceasta saptamana,este : meduze-n tremor.
Mi s-a sugerat,intr-un mesaj privat,sa mentionez preferatul cui este acel vers,asa ca : " meduze-n tremor " este versul meu preferat( s-a inteles altceva?)De altfel,putem sa dialogam,pe tema concursului,direct aici,pe blog.
Oricine-şi poate spune preferinţa. Şi, dacă o şi susţine cu cîteva cuvinte, e şi mai bine.
tributul mării -
sub tălpile desculţe
nisip încă încins
am incercat să mă joc puțin cu posturile(pe orizontal si vertical) și cu sensurile..(propriu și figurat).
tributul mării plătit cu viețile multor persoane,dar tot ea,marea,uneori,restituie trupurile ,aduse la mal,reci, la propriu e incins nisipul sub tălpile reci ,fără a mai simții și accepta căldura.Pe cei care stau in jur ,privitorii ,îi trec fiorii reci din creștet până in tălpi iar nisipul pentru ei,dă senzația de rece ,deși este încă incins ....
Nu m-am gîndit, deşi era firesc şi expresia era consacrată, la faptul că marea îşi ea mereu tributul de vieţi şi înapoiază trupuri reci. Poate dacă era în forma:
tributul mării -
sub trupul deja rece
nisip încă încins
aluzia era limpede.
In secunda doi,dupa lectura,meduzele mi-au trezit o multitudine de senzatii : parfumul sarat al marii,o plaja acoperita cu meduze albastre, esuate,glezna-mi urzicata de atingerea lor,plus tremorul meduzei pe un nisip care o frige...Totul mi se pare foarte poetic si sugestiv.Toate celelalte haikuuri sunt la fel de bune,doar ca eu ma regasesc in asta.Daca unii dintre noi asculta Bach ,iar altii,Chopin,nu inseamna ca nu putem fi prieteni :)Important este ca vibram emotional la ceva.
Sunt doar o începătoare în scrierea de haiku și vreau să învăț.
Multumesc Cătălin pentru comentarii. Mulțumesc Lavana, ai simțit și imaginat exact ceea ce am dorit să transmit prin versul : meduze-n tremor.
Mărturisesc faptul că în opinia mea, versul o nimfă pe val- are o cu totul altă interpretare, sugerează altă imagine. Nimfa, zeița ocrotitoare a apelor vine din adâncuri, din depărtare (pe unde o fi fost atunci) pe un val spumant și rece spre țărm pentru a răcori nisipul încins. Cine poate schimba mai frumos situația, ușura suferința celor care simt sub tălpile desculţe/nisip încă încins, decât o fată tânără și grațioasă? Și totuși, nisipul este încins, așa cum spunea și biologul de... noapte.
Ica Grig
Ica,ti-am ilustrat versul,aici :
http://poemeinramate.blogspot.ro/
Mulțumesc Lavana! Superbă imagine. Felicitări!
Ica Grig
Am diferite imagini cu meduze.Daca o sa-ti necesite,da-mi un semn si ti le trimit pe e-mail.:)
Trimiteți un comentariu