A şaisprezecea săptămînă 22-28 octombrie

pomi fără frunze -

umbra tatii mai mare

cu un baston

Poemul vrea să surprindă simultan toamna vremii şi a omului. Sau, printr-o opoziţie contrastantă, ţine să le contrapună prin intermediul umbrei, alegînd două semne simptomatice ale lor. Pomii fără frunze sînt, evident, o împuţinare, o sărăcire a umbrei arborilor în toamnă. Bastonul este şi el o marcă a vîrstei şubrede, un adaos caracteristic de recuzită.

În primul caz, ideea urmărită este subtil surprinsă printr-o elipsă – diminuarea umbrei nu e pomenită ci subînţeleasă din lipsa frunzelor. În al doilea, se vorbeşte despre mărirea umbrei tatii cu un baston. Formularea este improprie. Expresia ne conduce la impresia că bastonul ar fi o unitate de măsură şi nu ştim dacă el măsoară un adaos de lungime, înălţime, grosime. Ar fi mers poate mai bogată sau sporeşte, creşte. Mai mare mi se pare o stîngăcie de exprimare care pierde simetria cu prima imagine. Dacă ne conducem după ceea ce ni se oferă simţurilor, în ciuda bastonului, statura bătrînului, adus de şale şi cocîrjat, nu pare să crească. Mai în ton cu dezechilibrul şi proporţionalitatea inversă a celor două umbre ar fi fost pierderea (frunzelor) cu dobîndirea, adaosul (bastonului).

Nu pot propune o soluţie. Dar poate că trebuie căutată o simetrie de exprimare. Lui fără trebuie să i se contrapună nu un mai mare ci mai curînd un cu, un plus. Ar putea fi dotată umbra, dacă tot e umbră şi poate fi confundată cu cea a unui copac, cu o creangă, cu un ram suplimentar. Ce ziceţi?

Lăsaţi deci pomii în pace şi lucraţi la umbra tatei (poate fi şi a oricărui ins bătrîn). Şi vedeţi dacă pomii şi bătrînii, prin intermediul umbrelor, nu se contaminează unii de trăsăturile celorlalţi. Dar vedeţi ce expresii ingenios de simple şi clare folosiţi.

pomi fără frunze -

(lucraţi aici la

umbra bastonului)

*

Citiţi aici o continuare la pagubă-n ciuperci.