Poemul întreg:
cal singur pe cîmp –
călăreţul din iarbă
numărînd norii
Viorel Mureşan (http://tinyurl.com/4g8axv)
apus însângerat (ion untaru)
doarme la umbra (Puiu)
o sa-l ia moartea (Puiu)
numara stele (Puiu)
un copil plange (Puiu)
noi ne-om intoarce (Puiu)
coardă a cosmosului (anisoara)
priveste luna (henriette berge)
numără norii
fără nici un gând
cu ochii spre cer
(Doina)
Primul vers vorbeşte despre calul slobod în cîmpul întins. Poate călăreţul a descălecat lăsînd calul să pască şi să se odihnească, poate a fost doborît de pe cal... în iarbă. Autorul alege varianta reveriei, călăreţul şade în iarbă cu ochii pe cer, numărînd (este evidentă expresia ironică la adresa contemplării lipsite de orice folos) norii.
Cu aceeaşi intenţie, Henriette notează: priveste luna (henriette berge), Puiu confirmă: numara stele (Puiu), iar Doina, pierdută în contemplaţie, scăpînd caii, ne oferă... un tristih mai mult decît elocvent: numără norii / fără nici un gând / cu ochii spre cer (Doina).
Cînd nu persiflează: doarme la umbra (Puiu), noi ne-om intoarce (Puiu), un copil plange (Puiu), Puiu simte primejdia: o sa-l ia moartea (Puiu), pe care Ion Untaru o spovedeşte cu măiestrie: apus însângerat (ion untaru).
Şi Anişoara prinde ideea dar în maniera cu care ne-a obişnuit: coardă a cosmosului (anisoara), în acelaşi timp şi metaforic, şi abstract.
3 comentarii:
Parcă poemul la care am participat suna astfel:
cal singur pe câmp
călăreţul întins pe spate
.........................
ion untaru
Ai dreptate, era pe spate, dar greşeala a fost atunci, originalul arată ca acum. Scuze.
Nu este un poem in sine ,sunt cele trei variante,dar din anumite motive nu am avut timp nici măcar de "copy" şi "paste"
când am avut timp am scris tot contextul
vor mai fi uneari scrise ,tot aşa, şi alte comentarii dar ele sunt la interval de două rânduri dacă se observă
Doina B
Doina B
Trimiteți un comentariu