Versul original 1.4 oaspetele, gazda

Poemul, recunoscut de Maria, este:

Niciun cuvînt -
oaspetele, gazda
şi crizantema albă.

Ryota

INTRE NOI O TACERE (Puiu)
scena, balerina (ion untaru)
zăpadă peste tăceri- (anisoara)
sicriul de gheata (Monica Trif)
doar plicul galben gol (marinelas2002)
o cană cu ceai (Maria Tirenescu)
in ploaia rece doar eu (Henriette Berge)
Mormântul proaspăt săpat (Dan Norea)
ploaie de noiembrie (Monica Trif)
Doar aburi de cafea (Oana Bold)
doar rugină în grădini (Doru Emanuel)
Adâncind tăcerea (Doina)
admir natura (anonim)
cimitirul trist (metaphor)
peronul garii (sorin toma boc)

E un poem bine cunoscut, reputat pentru atmosfera sobră pe care o sugerează. Tăcerea este deplină, este substanţa comunicării, dar şi vehicolul ei, este de fapt cuminecare. Din tăcere se împărtăşesc toţi cei de faţă, iar crizantema este un interlocutor la fel de legitim ca oaspetele şi gazda. Ba poate ea este chiar gazda care prin sobrietatea ei face tăcerea elocventă. Aşa cum este, cu versul lipsă la locul lui, poemul arată cît de unitar este şi cît de bine gradat: parcă, şezînd chiar, se urcă, parcă din vers în vers, simbolic treptele tăcerii. Ale smereniei.

Puiu, INTRE NOI O TACERE, şi Doina, Adâncind tăcerea, au intuit bine despre ce e vorba, dar prea limbuţi au comis delictul de redundanţă, au repetat ce se spune în primul vers. Crizantema şi tăcerea i-au dus pe cîţiva cu gîndul către ţintirim: cimitirul trist (metaphor), sicriul de gheata (Monica Trif), Mormântul proaspăt săpat (Dan Norea). Gîndul altora a evadat în natură: admir natura (anonim), în frig: zăpadă peste tăceri- (anisoara), in ploaia rece doar eu (Henriette Berge) sau doar pe drumurile toamnei: doar rugină în grădini (Doru Emanuel), ploaie de noiembrie (Monica Trif), în timp ce alţii s-au retras în intimitatea caldă a odăii: Doar aburi de cafea (Oana Bold), o cană cu ceai (Maria Tirenescu). În fine, pe ion untaru l-a tentat un spectacol: pe scena, balerina, marinela s-a retras în intimitatea crizantemei şi a vechilor scrisori: doar plicul galben gol, iar sorin, cu crizantema în mînă, aşteaptă pe peronul garii.

Inspiraţie diversă, dar mai mult notaţii de atmosferă, unele îndreptate spre interiorul domestic, altele spre anotimpul tîrziu. La Doru, un frumos contrast de culoare.