Comentariu la săptămîna a XXIII-a

iuliana apostol

vânt pătrunzător -

privind mai bine-n vale:

stele printre case

Ideea şi sensul vîntului pătrunzător este doar enunţată şi abandonată. Nu este dezvoltată şi nici legată de partea a doua a poemului. Se poate înţelege doar că vîntul este al iernii, iar stelele printre case ar putea fi colindătorii cu steaua. Dar de ce ar trebui să te cocoţezi în vîrful dealului pentru asta?

vânt pătrunzător -

deconspirând în noapte

sperietoarea

De data asta vîntul acţionează. Demască sperietoarea. Presupun că sonor, fluturîndu-i veşmintele. Dacă tot e noapte. Un alt strat al sensului nu se înfiripă însă. Sugestiile nu lucrează.

biologul

vânt pătrunzător -

în pătulul din leaţuri

nimic in cale

Oricum, pătulul, cu pereţii săi din leaţuri, nu se opune temeinic vîntului, dar nimic în cale sugerează, pe lîngă faptul că vîntul îşi poate face mendrele, bucurîndu-se de efectele sonore ale harpei încropite din leaţuri, multe altele. Poate sărăcia gospodarului, poate inutilitatea pătulului, poate gospodăria părăsită. Toate conturînd o atmosferă de tristeţe nedesluşită, de sabi. La care vîntul ager consimte.

vânt pătrunzător -

vorbele vecinului

usturătoare

Un paralelism interesant. Vorbele nu sînt doar vorbe-n vînt. Chiar dacă nu te pătrund, îţi băşică un pic pielea. 
 

ildiko juverdeanu

vânt pătrunzător -

bunicul pune dopul

la sticla de vin

Pe-aşa vînt, trebuie şi-un antidot, un întăritor, un încălzitor. Sau: bunicul, astupînd sticla, are grijă să nu se zvînte (prea repede) vinul.

vânt pătrunzător-

repetând fără succes

tabla-nmulţirii

Se pare că vântul, mai pătrunzător, îl înţelege pe bietul şcolar care nu-i tot atît de ascuţit la minte.

 

Maria Doina Leonte

vânt pătrunzător -

lângă candela stinsă

poza de pe front

De obicei, femeia supravieţuieşte o vreme bărbatului tocmai pentru a face pomenirile şi a ţine candela aprinsă lîngă poza de pe front. Poate singura lui poză din viaţa care s-a dus. Vîntul pătrunzător, şi la propriu, şi la figurat, este aproape sigur singurul care împărtăşeşte această uriaşă tristeţe a stingerii celor doi. Şi însufleţeşte un pic locul în care ea s-a ciubărit.
 

Letitia Iubu

Vant patrunzator -
aceeasi cersetoare
la coltul strazii

Această statornicie în ciuda vrăjmăşiei vremii poate sublinia că vitregia sorţii este şi mai aprigă. Iar cerşetoarea capătă, şi ca alură, şi ca amplasare, statutul unei statui fără voie. Municipalitatea o poate omologa.

Vant patrunzator -
pungile de plastic
danseza frenetic

Motivul pungilor de plastic în opoziţie cu fructele sau frunzele din pomii dintre blocuri au canonizat deja motivul. Dar aşa, fără niciun apropo la ceva natural, par să consacre o epocă din care natura a dispărut de mult, iar vîntul nu mai are alţi parteneri de joc.

Grigore Vlad

vânt pătrunzător -
de sub dărâmături
prima scrisoare

Înţeleg că este o scrisoare răscolită de vînt de sub mormanul de moloz. Este primul semn firav de viaţă, primul semn extras de sub dărîmături, primul semn care atestă că sub tonele de fiare contorsionate şi beton a existat pînă de curînd viaţă. Îmi place enorm prima scrisoare – adevărată şi inutilă, ironică şi tristă, acum fără expeditor şi fără destinatar. Iar vîntul pătrunzător devine şi revelator.

vânt pătrunzător
în mijlocul câmpului -
existenţialism

E prima încercare care vrea să ia în seamă ideea poemului de la care s-a plecat. Se subînţelege că acolo, în mijlocul cîmpului, în singurătate, cineva are o confruntare cu stihia care-l pătrunde şi-l face să se simtă, să se trăiască mai acut, mai autentic. Sigur, existenţialism este puţin cam expozitiv, cam ostentativ.

A douăzecişitreia săptămînă 10-16 decembrie

niciun înţeles

nicio frăgezire -

vînt pătrunzător

Intenţia autorului este uşor de intuit. El a mizat pe polisemia cuvîntului pătrunzător. Sensul de a pătrunde, a răzbate, a se infiltra este sensul propriu al cuvîntului. Dar, în sens figurat, cuvîntul poate însemna şi a înţelege, cunoaşte şi a îmbiba, a impregna, a frăgezi (sensul culinar mai ales) şi de aici a emoţiona, a tulbura, a înduioşa.

Construcţia miza pe o gradare în care erau enunţate nişte aspiraţii, drastic infirmate, legate de puterea de pătrundere a vîntului. Pentru ca, abia în final, cel bătut de vînt să afle într-adevăr la ce se rezumă, la modul cel mai rudimentar şi brutal, penetranţa: vîntul îi pătrunde pe sub veşminte pînă la piele şi îl îngheaţă pînă la oase.

Intenţia nu prea e realizată, vă puteţi angaja, cunoscînd intenţia autorului, să obţineţi un poem mai bun?

Comentariu la săptămîna a XXII-a

Postaţi poemele voastre la locul lor:

http://unhaikupezi.blogspot.ro/2012/12/a-douazecisidoua-saptamina-3-9-decembrie.html

nu aici.

*

natură moartă -
printre mere putrede
război de furnici

Cristina-Monica Moldoveanu

Cele două părţi ale poemului sînt în evidentă opoziţie. Natura moartă trimite mai întîi la sensul specializat al sintagmei atunci cînd e vorba de o pictură: natură statică, grup de obiecte mărunte, neînsuflețite, de uz curent (fructe, flori, vânat etc.). Partea a doua însă polemizează cu ideea că natura ar fi statică, există în ea o permanentă schimbare şi frămîntare. Merele putrede nu sînt un sfîrşit absolut, furnicile le valorifică. Iar activitatea lor are aspectul unei confruntări belicoase. Natura este vie şi mai ales nestatornică atunci cînd o vedem fără s-o închidem în ramă.

Un poem bine făcut, antologic.
 

Iuliana Apostol

natură moartă -
pe piept, șevalet uscat:
ultima tușă

Să fie body-painting? De ce şevalet uscat? Poate fi umed sau uscat suportul pe care s-a pictat, pînza, hîrtia, dar şevaletul? Ce vor să spună cele două puncte?

natură moartă -
cor cu flori de gheață-n păr
Florile dalbe

Natura moartă ar putea fi cea a iernii geroase şi înzăpezite. Corul viu: colindătorii cu promoroacă-n păr. Tabloul n-are însă ieşire. E îngheţat în ramă.

biologul

natura moartă -

câinele pictorului

păzindu-şi prada

Unul din subiectele unei naturi moarte este vînatul, cel mai îndreptăţit la a-şi adjudeca expresivitatea sintagmei. Cei doi îşi împart obiectul fără să şi-l dispute: pictorul subiectul, cîinele prada. Îmi închipui un tablou care să cuprindă acest ansamblu ad-hoc. Dar poate că pictorul nu a pictat şi cîinele, iar acesta, salivînd în afara tabloului, îi garantează acesteia autenticitatea realistă. Ca păsările care au ciugulit strugurii din tabloul unui alt pictor grec din antichititate.

natură moartă -

se topesc culorile

florilor din geam

Apropourile la natura moartă sînt aici mai multe. Primul este acela că florile de gheaţă nu sînt flori autentice ci doar metafore ale florilor. Al doilea este apropoul la tabloul spontan zugrăvit de ger pe geam. Al treilea că de fapt tabloul este făcut cu culori de apă îngheţată care se topesc la căldură. Este remarcabil şi acel din ( pentru florile de pe) care cochetează cu florile puse-n ghiveci la geam. Un tablou viu, cu mult dinamism în ciuda florilor de gheaţă.

Maria Sasu

natură moartă
cu iepure -
belşugul de altădată

Nu reiese în ce consta belşugul de pe vremuri. Să fie vorba de vînatul mai  abundent? Puţin credibil. Poate se pictau mai multe tablouri şi erau expuse precum carpetele cu seraiuri pe pereţi dormitoarelor?

natura moartă -
ploaie radioactivă
amintirea vieţii

Aici apropoul este prea direct şi critic. Ploaia (cu efecte benefice asupra naturii) este contaminată şi ucide. Natura moartă = amintirea vieţii este doar un truism parazitar. Partea a doua în loc să fie sugestivă vrea să fie de-a dreptul persuasivă.

Ciobîcă Cezar-Florin

natură moartă -

în mijlocul mesei porcul

c-un măr în gură

Un tablou realist şi o realitate ambiguă. Spiritul estetizant biruieşte şi în arta culinară. Totuşi imagine este mai curînd macabră. Natura moare încă o dată… de rîs.

natură moartă -

acoperit de frunze

câinele-nghețat

Un tablou care se adevereşte şi emană o tristeţe îngheţată. Frunzele, moarte şi ele par cea mai autentică mîngîiere pentru cîinele compătimit.