Comentariu la săptămîna a XVIII-a

Postaţi în continuare încercările voastre pentru săptămîna 18 aici, de unde le voi prelua eu pentru a le comenta. Nu mai scrieţi înercările dedesubt, aici e un link, apăsaţi pe el.

iuliana apostol

ploaie de toamnă -

sub manta bătrânelul

cu ochii umezi

De ce cu ochii umezi? Pentru că e plouat? Ochii umezi simbolizează o emoţie pe care ar fi trebuit s-o motivezi sau s-o prelucrezi. De ce bătrânelul şi nu bătrînul? Partea a doua nu spune nimic interesant: bătrînul s-a echipat corespunzător. Ochii mei nu se umezesc pentru asemenea ispravă.

ploaie de toamnă -

monologul monoton

se-nstăpâneşte

Partea a doua continuă doar ceea ce spune prima: ploaia de toamnă e lungă şi agasantă. Se-nstăpîneşte cere un complement. Unde? Peste cine? Peste ce?

 

biologul

ploaie de toamnă –

a răsărit rugina

pe lama sapei

O observaţie valabilă, dar metaforizată inutil. Rugina apărută pe sapă confirmă sezonul ploios. Atît. E doar o consecinţă firească a umezelii excesive. Păcat de imagine.

ploaie de toamnă -

pe banca de-altădată

doar regretele

Regretele astea, indecent mărturisite pentru un haiku, ar fi trebuit lăsate pe seama ploii bacoviene. Regretele puteau fi sugerate prin ceva ce lipseşte de pe bancă sau prin ceva abundent care spală pînă şi urmele lucrurilor regretate. 
 

Grigore Vlad

ploaie de toamnă -
frunzele se-ngrămădesc
în faţa uşii

Imaginea a doua, frunzele aduse de vînt şi îngrămădite în faţa uşii, trimite şi la un sens alegoric: impresia că frunzele ar vrea şi ele să intre într-un loc uscat şi cald.

ploaie de toamnă -
mirosul de covrigi
şi-un ceas opac

Am întors ceasul pe toate părţile şi n-am înţeles de ce ar fi opac. Să fie geamul aburit, murdar, zgîriat? sau o fi ora în care ploaia întunecă totul încît prin geam nu se mai vede nimic? Sau este vorba de o covrigărie în care geamul este aburit?
 

Maria Sasu

ploaie de toamnă -
printre crengile goale
o vrabie zgribulită

A doua imagine o completează pe prima, accentuînd atmosfera ostilă a vremii ploioase. Cred însă că mai adevărată ar fi fost trimiterea la aspectul real la vrabiei cînd este frig – înfoiată, umflată, zbîrlită.

ploaie de toamnă -
pe sobă
dovleacul copt

O opoziţie bine surprinsă între vremea vitregă de afară şi climatul ocrotitor şi înmiresmat al interiorului domestic.
 

Ildiko Juverdeanu

ploaie de toamnă -
călătorind pe hartă
spre Alicante

Da, ce timp poate fi mai favorabil pentru evadări pe hartă decît zilele ploioase de toamnă?! O opoziţie frapantă şi totuşi pe măsura aspiraţiilor sufletului închis în casă.

culoarea firmei
"Plafar" înviorată -
ploaie de toamnă

Cam prăfuită denumirea Plafar, s-ar putea ca, într-adevăr, doar ploaia s-o mai revigoreze. Oricum, neaşteptată ideea. Ploaia toamnei nu mai poate înviora vegetaţia veştedă şi recuperează doar cu aceea valorificată la plic.
 

Ciobîcă Cezar-Florin

ploaie de toamnă -
amintirea ultimei
nopţi de dragoste

Asta se întîmplă cînd n-ai bani de numărat. Te copleşesc amintirile! Şi tot plouă…

ploaie de toamnă -
în sala de așteptare
crește suspansul

De ce suspansul? Ceea ce se aşteaptă nu-i un deznodămînt neaşteptat ci unul care, deşi programat, întîrzie fără motiv. Creşte plictiseala, iritarea, tensiunea. Iar ploaia e de multe ori doar o surdină pentru ele. Sala de aşteptare, cu răsuflarea atîtor suflete obidite, e ca un cazan în fierbere, fără supapă de siguranţă, cu geamurile aburite.

Lavana

ploaie de toamnă -
nucile spărgându-se
pe acoperiş

Zgomotul continuu şi monoton al ploii, acompaniat de sunetul sincopat la nucilor. Totul pare doar irosire fără vreun rost.

ploaie de toamnă -
un salcâm înfloreşte
a doua oară

Nu-mi dau seama dacă imaginea este reală. Sînt pomi care mai înfloresc o dată într-o toamnă lungă şi caldă. Dar bănuiesc că salcîmul este o specie cu un regim mai pretenţios, el înfloreşte primăvara tîrziu. Oricum, încercarea de a opune ploaia tomnatecă cu înflorirea este merituoasă. Deşi unii ar acuza-o de kigo dublu.

A optsprezecea săptămînă 5-11 noiembrie 2012

ploaie de toamnă -

clasa pregătitoare-i

la fel de udă

ploaie de toamnă -

pe braţul copacului

copilul orfan

Cele două poeme au o primă imagine clară şi convingătoare, dar se poticnesc la a doua. Primul manifestă o anume grijă, onorabilă altfel, faţă de precarităţile sistemului nostru educaţional, dar o exprimă fără să-şi facă prea multe griji cu privirea la felul în care o formulează. La fel de spune că ploaia ar fi udă precum clasa – care? - odaia sau elevii? Totul concură la ratarea poemului: tema, neglijenţa exprimării, umorul involuntar. Cred că ideea, ratată, ar fi fost că plouă şi-n sala de clasă.

Al doilea apelează la clişeul lacrimogen al orfanului şi comite o a doua imagine neverosimilă. Copilul, conform expresiei, ar putea fi ca o haină aruncată pe braţul unui scaun sau, acceptînd metafora, al copacului plecat la plimbare cu haina pe braţ. Bănuiesc că intenţia autorului a fost de a oferi protecţie orfanului aflat în ploaie rece şi insistentă a toamnei. Sigur, sugestia ar fi lucrat dacă metafora ar fi mers pe linia cunoscutei expresii a lua/ţine în braţe. Dar aşa, ceea ce înţelegem este că exprimarea este greşită şi nu creează un sens valid.

Vă propun deci să folosiţi primul vers, ploaie de toamnă, şi să construiţi o a doua imagine care să intre-n dialog cu prima, evitînd erori ca cele de mai sus şi multe altele.