Comentariu la a IX-a săptămînă

iuliana apostol

castel de nisip -

după reflux prinţul Charles

se mută la ţară

Ideea-i foarte bună, a doua imagine este în alt plan, poate ar fi trebuit însă un joc de cuvinte legat de reflux. Ar merge şi prinţul Charles şi-a găsit / strămoşii-n Ardeal. Sau prinţul Charles preferă / o casă la ţară.

livia ciupav

castel de nisip -
în noaptea cu lună
mai grea despărţirea

Poate fi un sfîrşit de sejur, de sezon, de vacanţă – ultima noapte după care toată bucuria se va nărui, nisipul reintrînd în clepsidra monotonă, fără iluzii, a zilelor de lucru. Dar şi ultima noapte a unei idile care se semeţise asemenea unui castel de nisip al speranţelor.

Ildiko Juverdeanu

castel de nisip -

plouă de un ceas peste

Zidul Chinezesc

Singura aluzie ar fi la rezistenţa Zidului la ploaie vizavi de friabilitatea castelului. Cam asimetric. Sau, întruchipînd Zidul, construcţia rezistă un ceas cît un mileniu.

castel de nisip -

 Requiemul lui Mozart

îngânând ploaia

Şi requiemul, şi ploaia (ultima în mod activ) pomenesc năruirea unei alcătuiri efemere. Îngînarea în toate sensurile ei: însoţire şi ison, murmur nedesluşit, imitaţie şi acompaniere, amăgire.

Cristina-Monica Moldoveanu

castel de nisip -
trena miresei lasă
o urmă pe zid

Pe zidul de nisip, cred. Un mic avertisment că menajul nu-i chiar casă de piatră dacă şi atingerea trenei lasă o urmă pe zid.

castel de nisip –

doi miri sapă o inimă
de jur împrejur

Chiar dacă n-au făcut tot ei castelul, inima cu care-l înconjoară se doreşte o pavăză virtuală în calea năruirii. Un simbol prezervat. Un ritual magic care ar putea transfigura nisipul măcar în gresie.

Letitia Iubu

castel de nisip -
nepăsătoare trece
luna albastră

Albastră şi rece, luna nu participă la temerile pămîntene. Poate cuvîntul nepăsătoare ar fi trebuit evitat şi sugerat altfel.

castel de nisip -
număr tot singur
stelele căzătoare

Două imagini care se accentuează una pe alta: iminenţa năruirii castelului şi căderea continuă a stelelor. Între cele ce se prăbuşesc autorul îşi simte parcă mai acut singurătatea, deşertăciunea lucrurilor  şi soarta efemeră.

Maria Sasu

castel de nisip -

urme de paşi

părăsind plaja

Fragilitatea castelului este sporită de faptul că nimeni nu-l mai are în grijă – toţi paşii se îndepărtează, lăsîndu-l să se săvîrşească singur.

biologul... valensian

castel de nisip -

din albie-n albie

un colţ de stâncă

??? Să fie un peisaj montan cu două albii (apropiate) de pîrîu? Oricum, un colţ de stîncă nu poate ajunge de la unul la altul. Poate colţul e un pisc între două văi, un picior de munte ridicat în stei. Şi atunci se explică contrastul dintre plăsmuirea umană şi cea a naturii.

castel de nisip -

nici o batistă albă

fluturând din tren

Despărţire fără regrete. Iluziile s-au sfărîmat, începe alt drum. Dar poate că trenul (modern) nu mai are geamuri pe care să poţi flutura batiste. Trăim vremuri glorioase care ne duc tot înainte. Fără nostalgii de prisos.

Grigore Vlad

castel de nisip
peste alt castel de nisip
peste alt castel..

O imagine cumulativă a strădaniilor efemere de a dura ceva durabil. Ca o săpătură arheologică găsind tot mai adînc, din nivel în nivel, alte şi alte mărturii ale efemerităţii civilizaţiilor. Poate şi viaţa fiecăruia dintre noi este o aşezare stratificată a relicvelor nenumăratelor iluzii nivelate de valuri.

castel de nisip -
din yuga în yuga
cu fiecare val

Îmi închipui meditaţia în faţa castelului care se năruieşte cu încetul, cu fiecare val. E ca şi cum lumea ar trece accelerat din vîrstă în vîrstă, din yuga în yuga.

Ica Grig

castel de nisip –
în căuşul palmelor
pluteşte-o scoică

Prima imagine are multă greutate simbolică, a doua doar o anume gingăşie a gestului. Ambele circumscriu un univers al candorii. Mai puţin acceptabilă este plutirea scoicii, neverosimilă.

alai de nuntă -
un melc şi-o meduză miri-n
castel de nisip

De inspiraţie cam eminesciană: O cojiţã de alunã trag locuste, podu-l scutur,  / Cu musteaţa rãsucitã şede-n ea un mire flutur. Pare doar o îngînare a ultimei părţi a lui Călin. Nu un haiku.

Lavana

castel de nisip -
o iubire de-o vară
îl poartă pe tălpi

Se pare că iubirea a început cu ridicarea acestui castel, iar năruirea lui a poleit tălpile cuplului suficient pentru ca iubirea să ţină o vară întreagă. Nisipul din castel s-a şters destul de greu de pe tălpile celor doi.

castel de nisip -
sticla cu apa plată
la rece în turn

Printre trăsăturile candorii se află şi acest amestec aparent impur al sublimului cu utilul. Poate aici mai contribuie şi părinţii. Se poate colabora.

crio (Cristina Oprea)

castel de nisip -
ce mulţi caută-n viaţă
doar bani şi faimă

Cît de adevărată ar fi constatarea, ea n-are ce căuta-n haiku în forma asta. Să emiţi asemenea panseuri, fără să le faci să reiasă dintr-o imagine, este impropriu haiku-ului.

castel de nisip -
mai bine-mi fac o casă
cu temelie

Şi aici e strecurat un gînd pragmatic şi matur care compromite toată candoarea castelului şi şubrezeşte temelia poemului.

Ciobîcă Cezar-Florin

castel de nisip -
în șanțul de apărare
un câine de pluș

Plasarea cîinelui poate fi voluntară sau întîmplătoare. Nu importă însă cum s-a întîmplat, un gînd de tandreţe faţă de candoarea cuprinsă în cele două imagini e imposibil să nu te încerce.

castel de nisip -
cu gândul la bunica
uitată-n azil

Castel de nisip şi azil, copilărie şi bătrîneţe, nădejde şi decepţie. Cele evocate conţin în ele aceste sugestii şi altele întrepătrunse cu ele. Bogăţia poemului este tocmai ţesătura acestor gînduri. Poate formularea ar fi putut să fie mai atent modulată, bunica utitată-n azil riscă să devină un clişeu.

A noua săptămînă 3-9 septembrie

castel de nisip -

refluxul năruindu-i

ultima turlă

Diferenţa dintre castelele în Spania şi castelele de nisip este aceea că primele sînt doar visate, pe cînd celelalte sînt realmente construite. Şi unele şi altele au însă o meteahnă comună: sînt extrem de friabile.

Construcţia din nisip este deosebit de lesnicioasă şi atrage şi copiii, şi adulţii care se copilăresc laolaltă cu odraslele. Nimeni nu se gîndeşte însă în mod serios la durabilitatea ei. Dar totdeauna, năruirea castelelor este privită cu o ciudată melancolie.

Cusurul poemului de faţă este redundanţa. Castelul de nisip are în el însuşi, cum simte oricine cînd îi este evocat, ca o notă a conceptului sau o vibraţie a simbolului, sfărîmarea iminentă şi inconsistenţa notorie. Este de înţeles că existenţa sa este prin definiţie doar cronica unei năruiri anunţate. Şi atunci, partea a doua a poemului, refluxul năruindu-i / ultima turlă, nu spune nimic în plus faţă de prima. Continuă doar cronica fără a aduce noul atît de aşteptat în haiku.

Prima parte însă are o simbolistică genereaosă şi merită să fie reluată, căutîndu-i o altă imagine cu care să poată comunica la un nivel mai subtil şi mai productiv.

Încercaţi s-o găsiţi.

Comentariu la a VIII-a săptămînă

Grigore Vlad

zbor de fluture

penetrând liniştea -

regina nopţii

Verbul a penetra nu merge cu liniştea. Liniştea este mai mult un mod de a fi, o calitate, ceva care nu implică nici un mediu greu de străbătut, nici un interior în care să răzbaţi, să pătrunzi. Zborul o poate doar tulbura sau întrerupe. Legătura cu regina nopții îmi scapă.

zbor de fluture -

verdictul - descărcare

accidentală

Să fie vorba de un zbor răpus? Cineva şi-a pus capăt zilelor din greşeală?

biologul... spaniol

zbor de fluture -

împovărat de pulberi

spre altă floare

Prea lineară dezvăluirea deja ştiutului din floare-n floare. Şi împovărat de pulberi e doar o metaforă decorativă pentru cărăuşul involuntar de polen.

zbor de fluture -

noul rod în faşă

rămas în floare

Rod în faşă – iarăşi o metaforă neavenită. În rest, biologie în versuri pentru a ilustra fecundarea.

Letitia Iubu

zbor de fluture -

parfum şi lumină în

poiana narciselor

Pastel sadea pe post de haiku. Drăguţ, cochet şi lipsit de alte sensuri.

zbor de fluture -

sub fereastră

pisica la pândă

O scenă mai contrastantă. Delicateţea şi fragilitatea faţă-n faţă cu realitatea totdeauna pragmatic-periculoasă. Evoluţia aparent nevinovată a fluturelui şi încordarea aparent perfidă a mîţei.

Lavana

fluture în zbor -

în decolteu o floare

din pene roşii

Cu o floare din pene roşii se poate face apropoul erotic dacă o plasezi ispititor în decolteu. Şi nu mai ştii cine e fluturele şi care e ispita.

fluture în zbor -

prin stratul de lavandă

ochii de pisică

Pisica, doar ochi, mai bine plasată în stratul de lavandă (decît sub fereastră). De data asta, florile adevărate devin doar ascunziş pentru tertipuri viclene.

iuliana apostol

zbor de fluture -

bucuria vieţii e

neiertătoare

În loc de o imagine, o sentinţă. O propoziţie care predică un lucru pe care haiku-ul nu trebuie să-l formuleze (aşa). Îl poate însă sugera printr-o imagine. Autorul nu emite gînduri, îl pune doar pe gînduri pe cititor.

Ildiko Juverdeanu

zbor de fluture -
între ramuri paingul
ţesându-şi pânza

Ildiko dă o pildă Iulianei de cum poate fi bucuria neiertătoare. Fluturele îşi vede de bucuria zborului şi păianjenul de truda ţesăturii. Undeva, cele două se intersectează. Bucuria îşi găseşte sfîrşitul. Paingul hrana. Nimeni nu afirmă şi nu judecă nimic. Lucrurile se întîmplă aşa cum e firesc. Cititorul contemplă, tace, meditează. Nu face panseuri. Clatină poate puţin din cap.

Ica Grig

zbor de fluture -
dincolo de căpiţă
răsărit în doi

Sper să nu greşesc, zborul de fluture şi căpiţa par să se asocieze în divulga aventura unei nopţi în fîn. Prilej şi pentru a asista, post factum, cu fîn în păr, la un răsărit de soare. Dacă nu cumva e vorba chiar de răsăritul fluturelui cu perechea lui de-o noapte.

zbor de fluture -
prins în propria plasă
de-un boboc de crin

Cam obscur. Proprie, proprie, dar a cui? Nici fluturele, nici bobocul n-au plasă. Deduc că plasă e folosit metaforic şi atunci bobocul a întins mreaja şi fluturele (care nu s-a prins) a fost prins. Dar crinul atrage şi seduce prin mirosul pe care bobocul nu-l are încă. Poate că bobocul are lipici… şi fluturele a luat totuşi plasă. Pas de ghicește.

Ciobîcă Cezar-Florin

fluture în zbor -
soldații caută prin lan
cutia neagră

Perfectă elipsa. Fluturele poate să zboare fără grijă, taina lui nu o caută şi nu o va afla nimeni. Sînt căutate doar secretele prăbuşirii, nu ale zborului.

blocați în trafic -
fiu-meu mi-arată un
fluture în zbor

Ca şi în poemul anterior, foarte bine contrapuse naturalul şi umanul. Candoarea cu care toată fiinţa fiului e atrasă de fluturele-n zbor poate să nu fie un apropo la traficul blocat, dar tatăl… rămîne centrat pe blocaj.

Ana Urma

prea scurtă ziua
pentru-atâtea ispite -
zbor de fluture

Şi aici un model de elipsă. Nu e prea greu, dar trebuie să ghiceşti că se vorbeşte de mulţimea florilor pline de parfum şi culoare. Ziua se epuizează, seducţia se prelungeşte. Ziua, viața...  

zbor de fluture -
amețit de miresme
însuşi florarul

O idee apropo de zborul în zig-zag al fluturelui – ameţeala. Şi florarul? Ar putea fi Marele Anonim, cel care îşi contemplă mirat creaţia.

Preferatele mele:

·        pomele lui Ciobîcă Cezar-Florin pentru modul ingenios şi limpede în care pune în paralel naturalul şi artificiul uman (mai şubred sau mai imperfect), ruşinîndu-l:

fluture în zbor -
soldații caută prin lan
cutia neagră

blocați în trafic -
fiu-meu mi-arată un
fluture în zbor