zăpadă pe munţi -
în vale înfloreşte
..........................
duminică, 4 octombrie 2009
Versul original 40.7 înroşind asfaltul ud
Tot poemul sună aşa:
sfârşit de toamnă –
înroşind asfaltul ud
soarele-n amurg
Corneliu Traian Atanasiu (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Anonim) frunzele alai urmand
(Karla) cu gandul dus privind la
(Doina) inroşind orizontul...toată zarea
(Doina) ascuns după norii gri...
(Doina) bătrân in tindă privind...
(Ioana Dinescu) dovleacul e mai singur ca
Chiar dacă oraşul este văduvit de contactul direct şi multiplu cu natura, nu se poate să nu vezi, e adevărat mai rar şi mai puţine, şi imagini în care povestea luminii-n amurg se spovedeşte fără reţineri. Asfaltul are şi el virtuţi de oglindire şi nuanţe nebănuite de reflexie. Chiar dacă eşti închis între ziduri şi betoane şi frunzele pomilor, atîţia cîţi sînt, s-au scuturat de mult, strada udă după ploaie se mai îmbujorează la apus de soare. Şi anotimpurile, şi amurgurile mai pot avea culoare dacă nu uiţi să le priveşti. Ce este, ce simbolizează isprava soarelui şi acea roşeaţă întinsă pe asfalt este treaba fiecăruia.
Completările au adăugat soarelui scăpătînd: (Anonim) frunzele alai urmand, culoare: (Doina) inroşind orizontul...toată zarea, spectatori: (Doina) bătrân in tindă privind..., (Karla) cu gandul dus privind la sau un paravan discret: (Doina) ascuns după norii gri...
Original, două singurătăţi faţă-n faţă: (Ioana Dinescu) dovleacul e mai singur ca.
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Versul original 40.6 ultimul fruct s-a copt la
Tot poemul este:
grădina doarme –
ultimul fruct s-a copt la
lumina din geam
Radu Creţu (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(anisoara) libelula dansează
(Monica Trif) pisica tolanita
(Ioana Dinescu) se coc gogonelele
(Ioana Dinescu) se-aduna parfum de tei
(Doina) mai galbenă gutuia
(Doina) s-a inroşit tot mărul...
(Doina) părul bunicii cu nimb....
(Doina) nici o apariţie ...
(Anonim) carabusii-n sueta
(Karla) infloresc muscate
(Karla) Iene pe la gene
(Mariko san) discotecă de fluturi
(Mariko san) crapă coaja nucilor
O evocare discretă a gutuilor puse pe vremea bunicilor în geam. Gospodăria autarhică de la ţară găsea metode de a prelungi coacerea şi dincolo de termenul prea grăbit al toamnei. Exista o trecere, imperceptibilă aproape, dinspre afară înspre înăuntru, natura se prelungea în casă, unde copiii primeau spre sfîrşitul iernii şi mieii. Casa era oarecum integrată ritmurilor naturii pe care, uneori, o ajuta să-şi împlinească coacerea şi creşterea. Fereastra prelungea puţin, şi se pare eficient, lumina şi căldura care nu mai veneau de la soare.
Prelungirea perioadei de coacere era însă valabilă nu doar pentru gutui: (Doina) mai galbenă gutuia, ci şi pentru alte roade: (Ioana Dinescu) se coc gogonelele, (Doina) s-a inroşit tot mărul..., (Mariko san) crapă coaja nucilor, (Ioana Dinescu) se-aduna parfum de tei.
Dar fereastra e şi locul florilor: (Karla) infloresc muscate, al ultimelor insecte care se apără de frig: (anisoara) libelula dansează, (Anonim) carabusii-n sueta, (Mariko san) discotecă de fluturi şi, bineînţeles al pisicii dornice de noutăţi: (Monica Trif) pisica tolanita.
Şi, din cînd în cînd, mai apare şi (Doina) părul bunicii cu nimb... să cerceteze cine mai vine: (Doina) nici o apariţie ... şi, dacă tot nu vine, să moţăie-n fotoliu: (Karla) Iene pe la gene...
vineri, 2 octombrie 2009
Versul original 40.5 prima brumă
Versul din mijloc este:
lună subţire –
în puful gutuilor
prima brumă
Corneliu Traian Atanasiu (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Acidor) galben amarui
(Doina) primă brumă
(Doina) prins un funigel...
(Doina) bucăţi de soare...
(Doina) dormind aroma...
(anisoara) picături de rouă.
(Monica Trif) urme de gheata
(Ioana Dinescu) se-ascunde frigul
(Ioana Dinescu) argintul brumei
(Ioana Dinescu) se simte iarna
(Mariko san) ascunsă-i vara
(Mariko san) sclipeşte bruma
(Karla) culcusul brumei
Totul e subţire, toarta ca de cercel a lunii, puful delicat al gutuilor, cristalele fine de zăpadă depuse pe înfrigurarea lui. Bruma te uimeşte prin mai nimicul ei atît de amplu şi universal întins ca un fard pe faţa lumii. Prin hărnicie şi migală. Prin graţie şi gingăşie. Evident, prima brumă trebuia să beneficieze de un cadru pe măsură.
Cu felurite nuanţe, (Doina) primă brumă este modelul şi pentru: (anisoara) picături de rouă, (Monica Trif) urme de gheata, (Ioana Dinescu) se-ascunde frigul, (Ioana Dinescu) argintul brumei, (Ioana Dinescu) se simte iarna, (Mariko san) sclipeşte bruma, (Karla) culcusul brumei.
Luna subţire n-a sugerat tuturor bruma. Cîteva completări au simţit mai curînd valoarea văratecă ascunsă în fructul de o consistenţă aproape lemnoasă: (Acidor) galben amarui, (Doina) bucăţi de soare..., (Doina) dormind aroma..., (Mariko san) ascunsă-i vara.
Una singură a mizat pe o asociere la fel de graţioasă: (Doina) prins un funigel...
joi, 1 octombrie 2009
Versul original 40.4 altă pisică
Iată şi ultimul vers:
sub clar de lună
aceeaşi melodie –
altă pisică
Henriette Berge (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Sorin) alti indragostiti
(Mariko san) noi tot aceeaşi
(Mariko san) doar noi ne-am schimbat
(Mariko san) altă cucuvea
(Ioana Dinescu) doar greierii-s altii
(Doina) altă haită
(Doina) vechiul patefon...
(Doina) toaca; la denii....
(Doina) pe acoperiş...
(anisoara) alt instrumentist.
(Monica Trif) o broasca mai putin
(Karla) de cand e lumea
Tema este veche şi universală, o găsiţi şi în poemul lui Blaga, Giordano Bruno cîntă balada permanenţei şi-a schimbării, din care citez doar o strofă:
E acelaşi, nu-s aceleaşi.
E acelaşi unic soare
albul inului sorbind.
Să întindă pînza-n iarbă
fete - alte sînt la rînd.
Poemul care ne interesează aici, cu apropoul său erotic bine plasat în ultimul vers, este un senryu. Clarul de lună, care ne pregătea pentru cine ştie ce graţioasă idilă, este doar cadrul consacrat pentru pisica în rut, iar melodia doar miorlăială seducătoare (şi iritantă pentru cel ce-ar vrea să doarmă). Tema repetiţiei trimite totul în statistică – nimic nu-i nou... (nici măcar) sub lună! Altă pisică poate fi însă şi o aluzie mai puţin onorantă pentru specia noastră.
Nu au mizat pe contrast, pierzînd tensiunea şi hazul: (Doina) vechiul patefon..., (Doina) toaca; la denii..., (Doina) pe acoperiş..., (Karla) de cand e lumea, (Monica Trif) o broasca mai putin, (Mariko san) noi tot aceeaşi.
Au simţit că repetiţia, ca să nu devină monotonie, cere schimbarea actorilor şi, bineînţeles, menţionarea ei: (Sorin) alti indragostiti, (Mariko san) altă cucuvea, (Ioana Dinescu) doar greierii-s altii, (Doina) altă haită, (anisoara) alt instrumentist, (Mariko san) doar noi ne-am schimbat.
Versul original 40.3 copaci fără nume
Tot poemul este:
noapte cu brumă –
copaci fără nume
străjuiesc luna
Muntean Flavia (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Anonim) fumurile din hornuri
(Doina) statuile pe alei
(Doina) negrul ciorilor din cuib...
(Doina) gânduri dincolo de zid---
(Doina) fiorii nopţii albe...
(Ioana Dinescu) plopii din parcul pustiu
(Mariko san) felinarele oarbe
(anisoara) albe crizanteme
(Mariko san) vârfuri argintii de brad
Într-o noapte cu brumă, dintr-o dată albul devine unanim, motiv pentru care copacii, şi-aşa goi, îşi pierd numele, identitatea. Imperiul brumei nu mai admite decît străjeri anonimi care străjuiesc o regină la fel de argintie.
Copaci fără nume amplifică efectul brumei pînă la paroxism, (Mariko san) vârfuri argintii de brad e în ton cu această culminaţie. (Anonim) fumurile din hornuri, (Ioana Dinescu) plopii din parcul pustiu, (Mariko san) felinarele oarbe păstrează doar un vector de zvelteţe al strajei, pierzînd legătura cu bruma. Iar (Doina) statuile pe alei rămîn doar cu ideea de pustietate a nopţii brumate. În schimb, (anisoara) albe crizanteme, crizantemele n-au statura unor străjeri pe măsura lunii.
(Doina) gânduri dincolo de zid---, (Doina) fiorii nopţii albe... introduc indiscret simţiri care trebuie doar să se întrezărească din peisajul evocat. (Doina) negrul ciorilor din cuib..., ciorile, invizibile totuşi, n-au nicio şansă de a fi primite în rîndul străjerilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)