un haiku pe zi

pînă una alta

2010-01-09T12:21:00.003+02:00

Ideea acestui site mi-a venit de la tinywords care şi- reluat de curînd activitatea.

Aveţi mai jos cîteva din ultimele postări de acolo pe care puteţi încerca să le traduceţi. Şi, de ce nu, să spuneţi şi ceva despre.

no more bread--
I'm a shovel in the hand
of winter

--Dana-Maria Onica

early light
my dream drifts out
the open window

--Jeffrey Winke

Evening prayer - a flickering candle, rainfall.

--Jon Summers

with a crooked branch
I knock the last leaf
off the tree
winter nightfall

--Barry Goodmann

dew frost ~
the horse shivers off
crystal light

--Narayanan Raghunathan

quiet morning
the continuous beeping
of an auto alarm

--Mike Farley

in the air
rain in the rain
air

--David Stark

Versul original 48.7 se-nchină trei sălcii

2009-12-14T10:19:00.001+02:00

Tot poemul sună aşa:

Pe malul apei

se-nchină trei sălcii –

apune soarele!

Radu Patrichi - (Bătrînul încearcă)

(Mariko-san) în culcuşul de trestii
(Mariko-san) în cuibul de gâşte

(Anonim) tantari la promenada

(Manuela D) joaca umbrelor în vânt -
(Manuela D) doar poteca prin iarbă -
(Manuela D) broscuţele în salturi -

(Mariko-san) lebăda printre trestii -

(Karla) doua umbre lipite-
(Karla) vin greierii la concert-

(Ioana Dinescu) o salcie vede rosu -
(Ioana Dinescu) efemeridele se sting -

Seară pe malul apei. Timpul şi locul deja precizate. Ce lucru deosebit se poate întîmpla?

Localizări suplimentare: (Mariko-san) în culcuşul de trestii, (Mariko-san) în cuibul de gâşte – îmbiind soarele la culcare.

Adăugînd detalii ale singurătăţii: (Manuela D) joaca umbrelor în vânt -, (Manuela D) doar poteca prin iarbă -, (Mariko-san) lebăda printre trestii –, (Ioana Dinescu) o salcie vede rosu – (? avertisment, sancţiune, furie, semafor, frunze de toamnă...).

Alte detalii, picante: (Anonim) tantari la promenada, cu animatoare: (Manuela D) broscuţele în salturi -, cu pregătiri: (Karla) vin greierii la concert-, cu ison apus-stingere: (Ioana Dinescu) efemeridele se sting –.

Cea mai bună pentru sugestia contemplativului augmentat prin erotic: (Karla) doua umbre lipite-.

Originalul găseşte elementul care să sugereze sentimentul de smerenie în chiar tabloul evocat. E gestul ritual pe care sălciile îl fac zilnic la vecernie.

Haiku 49.6

2009-12-13T09:27:00.001+02:00

Firul de iarbă
.........................
Zi de toamnă.

Versul original 48.6 că privesc luna

2009-12-13T09:20:00.003+02:00

Ultimul vers este:

Pe verandă –

de nu vor observa

că privesc luna

Radu Patrichi - (Bătrînul încearcă)

(Anonim) se vor plimba soarecii
(Anonim) se vor usca florile
(Anonim) voi trage chiulul
(Anonim) voi respira usurat
(Anonim) ma voi simti bine

(Monica Trif) vecinii, luna

(Mariko-san) beteala de paing!

(Manuela D) discut cu luna
(Manuela D) te-aştept cu luna

(Karla) lipsa muscatei

Cel care se află pe verandă, care poate s-a retras acolo din casă, dintre cei care participă la o petrecere zgomotoasă, se simte cu musca pe căciulă. Privitul lunii este o preocupare aproape de ţîcneală, mai ales dacă o preferi distracţiei unanime. Se poate să fie cu adevărat marcat de această deosebire periculos de aflat de ceilalţi, poate că preferă însă doar o ironie retorică prin care să ne prezinte o opţiune care are demnitatea ei chiar dacă este nerecunoscută şi zeflemisită de cei mai mulţi. Este de observat intenţia complexă şi mucalită a autorului mărturisită cu o desăvîrşită simplitate.

Mărturisind făţiş fapta, fără adaosul care să indice cît de suspectă pare ea altora: (Anonim) voi trage chiulul, (Anonim) voi respira usurat, (Anonim) ma voi simti bine, (Manuela D) discut cu luna, (Manuela D) te-aştept cu luna.

Avertismente prozaice (care nu spun totuşi motivul, ce să observe): (Anonim) se vor plimba soarecii, (Anonim) se vor usca florile, (Karla) lipsa muscatei (e vorba de vreo boroboaţă, poate), (Mariko-san) beteala de paing! (poate în ideea de a rămîne ca să fie contemplată şi mîine).

(Monica Trif) vecinii, luna – nu prea pricep de ce vecinii ar fi popriţi, poate e o întîlnirea privată. Sau de taină?

Haiku 49.5

2009-12-13T08:34:00.002+02:00

................
mi-amintesc de haina
dezbrăcată ieri

Versul original 48.5 pisica îşi spală

2009-12-12T17:42:00.000+02:00

Versul din mijloc este:

Cîinele mai latră –

pisica îşi spală

lăbuţele...

Radu Patrichi - (Bătrînul încearcă)

(Anonim) starnind praful in drum

(Radu Ignatescu) din arici au mai ramas

(Manuela D) groap-a făcut în drum cu

(Karla) matul se apara cu

(Ioana Dinescu) dar pisoiu-si linge deja

Refăcînd scena, pisica s-a refugiat deja undeva unde e în siguranţă şi îşi face liniştită toaleta. Cîinele, în schimb, rămas de obicei sub pisică, se asmute în continuare. Dacă n-a prins-o, acum ar vrea măcar s-o alunge din teritoriul său. Dar pisica e imperturbabilă, ştie că nu poate fi ajunsă. Scena poate fi uşor pricepută ca o fabulă. Cîinele latră pentru că n-are cum să muşte.

Neverosimile: (Anonim) starnind praful in drum, (Manuela D) groap-a făcut în drum cu – cam multe pe capul bietului cîine, şi latră, şi scurmă... urmăreşte vreo cîrtiţă? (Radu Ignatescu) din arici au mai ramas, – la ce ar mai lătra?

(Karla) matul se apara cu – scena agresiunii e completată cu gesturile mâţului. Dar nu se justifică mai care spune: şi după.

Doar (Ioana Dinescu) a găsit ceva care justifică, la fel ca originalul, acel mai. Lătratul continuă şi după ce pisoiul a scăpat: dar pisoiu-si linge deja.

Haiku 49.4

2009-12-12T16:39:00.000+02:00

Un greier
.................
universul s-a oprit!

Versul original 48.4 Privind iasomia

2009-12-12T16:30:00.002+02:00

Primul vers este:

Privind iasomia

a trecut deja

de portiţă

Radu Patrichi - (Bătrînul încearcă)

(Anonim) umbra balariilor
(Monica Trif) luna plina -
(Sorin) toamna aproape –

(Radu Ignatescu) zapada troian

(Manuela D.) volbura-n floare

(Mariko-san) Un ultim sărut - soarele

(Karla) in ceas de dor - umbra

Haiku-ul este doar o schiţă. De multe ori doar un decupaj abil care ne focalizează privirea şi imaginaţia, şi odată cu ele emoţia, asupra unui mic detaliu extrem de semnificativ. O observaţie simplă, dar păstrîndu-şi ambiguitatea, a trecut deja de portiţă, trebuie interpretată şi completată: cine, ce a trecut de portiţă?

(Anonim) umbra balariilor – că bălăriile au crescut mai mult decît gardul/portiţa ar fi un lucru limpede şi ar arăta neglijenţa, părăsirea, paragina poate, dar ce vrea să spună umbra lor nu-mi dau seama.

(Monica Trif) luna plina -, (Radu Ignatescu) zapada troian, (Manuela D.) volbura-n floare sînt doar notaţii spaţiale ale unor deplasări, creşteri, depăşiri, fără impact emoţional major.

(Sorin) toamna aproape – nu lămureşte cine/ce a trecut de portiţă ca să putem stabili o legătură cu apropierea toamnei.

Nici (Mariko-san) Un ultim sărut – soarele nu surprinde ceva care să aducă noutate în banalele (şi poate îndelungatele) sărutări de la portiţă.

Într-un fel, originalul este şi mai banal, dar are o semnificaţie emoţională evident mai profundă. Trecătorul nostru şi-a uitat ţinta abătut din cale de iasomia înflorită. Un fleac... dar cu impact. Tehnic, e de observat cum dimensiunea spaţială devine o măsură a emoţiei, un indiciu al ei. Dar importantă aici e atitudinea observatorului, faptul că a focalizat pe tîlcul unei întîmplări ce putea trece nebăgată în seamă.

Haiku 49.3

2009-12-12T15:19:00.001+02:00

...............
dar în castan
ceartă de vrăbii!

Versul original 48.3 Filele de calendar

2009-12-12T12:18:00.001+02:00

Poemul în întregime este:

Serile de mai!

Filele de calendar

cin’ să le rupă?

Radu Patrichi - (Bătrînul încearcă)

(Karla) farmece pentru suflet-
(Monica Trif) lobode mari la poarta

(Ioana Dinescu) tacerile dintre noi
(Ioana Dinescu) chitantele de parcare

(Radu Ignatescu) pazim in doi ciresul

(Mariko-san) Liliac irupt în flori

Cin’ să le rupă este o întrebare retorică, ea nu aşteaptă un răspuns, ci e un mod mai expresiv de a face o afirmaţie: serile de mai, prelungite întru delectarea sufletului, ne fac să uităm de curgerea timpului şi de prozaica preocupare de a mai rupe filele din calendar. Timpul este prea bogat ca să mai poată fi măsurat în zile. Sărbătoarea este răznită din calendar.

(Karla) farmece pentru suflet – divulgă tîlcul, destinzînd astfel resortul poemului, încordat doar atîta vreme cît autorul îl evocase prin ricoşeu.

Starea de reverie, de plăcută uitare de sine şi, consecutiv, de angajamentele cotidiene este surprinsă şi în: (Monica Trif) lobode mari la poarta, (Ioana Dinescu) chitantele de parcare (înţeleg că angajatul îşi uită atribuţiile şi parcarea devine gratuită !).

(Radu Ignatescu) pazim in doi ciresul – autorului i-a scăpat ori acordul în sintagmă, ori precizarea lucrurilor despre care se spune cin’ să le rupă.

(Mariko-san) Liliac irupt în flori nu se susţine, există destui care vor să aibă în casă flori de liliac.

Cea mai reuşită completare: (Ioana Dinescu) tacerile dintre noi - şi pentru că păstrează retorismul întrebării, şi pentru că face din acele tăceri un pandant al serilor blînde de mai, sporind astfel savoarea cu un detaliu binevenit.

Haiku 49.2

2009-12-08T16:40:00.001+02:00

Stau treaz în noapte,
doar eu
.................

Versul original 48.2 s-ascundă buchetul

2009-12-08T15:57:00.002+02:00

Iată şi ultimul vers:

Peron de gară –

bătrînul încearcă

s-ascundă buchetul

Radu Patrichi - (Bătrînul încearcă)

(Doina) o retrăire
(Doina) s-ascundă plânsul....
(Doina) sa-şi suie traista...

(Anonim) sa urce fara bilet
(Anonim) sa-si urce si gastele

(Karla) o cunoastere
(Karla) sa tina trenul
(Karla) sa-si vada drumul

(Sorin) doar regrete

(Monica Trif) ultimul vals

(Ioana Dinescu) sa mearga drept
(Ioana Dinescu) sa o recunoasca...:)

(Mariko-san) un ultim traseu
(Mariko-san) să ne-mbie cu flori

(Manuela D.) vechi amintiri

Scena este creionată exact atît cît trebuie ca să o înţelegem fără niciun dubiu. Bătrînul aşteaptă pe cineva, are un buchet în mînă şi se simte jenat. Pe cine aşteaptă, faţă de cine se simte jenat, reuşeşte sau nu să-l ascundă – e puţin important. Important este că nu poate să-şi ascundă stinghereala. O fi vîrsta înaintată? Sau poate cea adoptivă în momentul de faţă?

Plecînd de pe peron, mai multe completări continuă cu ideea suitului în tren: (Doina) sa-şi suie traista... (tare bătrîn!), (Anonim) sa urce fara bilet (asta de ispravă), (Anonim) sa-si urce si gastele (sper că într-o paporniţă), (Mariko-san) un ultim traseu, (Karla) sa-si vada drumul (o fi ceaţă?).

Rămînînd pe peron: (Karla) sa tina trenul (???),(Ioana Dinescu) sa mearga drept, (Mariko-san) să ne-mbie cu flori, (Monica Trif) ultimul vals, (Ioana Dinescu) sa o recunoasca...:).

Cu sau fără peron: (Doina) o retrăire, (Karla) o cunoastere, (Sorin) doar regrete, (Manuela D.) vechi amintiri.

Haiku 49.1

2009-12-08T11:55:00.001+02:00

................
de caută în astă seară
pe după nori?

Versul original 48.1 zarzărul înfloreşte

2009-12-08T11:39:00.002+02:00

Iată şi versul din mijloc:

Casă de vânzare –
zarzărul înfloreşte
ca niciodată

Ion Codrescu - (Luna în ţăndări)

(Anonim) inima ne vândută,
(Doina) bătrânii pomi infloriţi
(Doina) fără resentimente....
(Doina) tot mai verde gazonul...
(Doina) plină de rod livada...

(Anonim) curat chilipir, ieftin

(Florinel) norii sunt mai grei astăzi

(Karla) mi-i tare dor de bunici
(Karla) din ochi lacrimi imi pica

(Sorin) mai multi vizitatori

(Mariko-san) sub streaşină vrăbii
(Monica Trif) câinii mai agitaţi
(Radu Ignatescu) dorul copilariei
(Manuela D.) caisul mai inflorit

Gindul te duce direct la Livada cu visini. Proprietatea nu mai are nici o sansa, trebuie vinduta. Iar regretele si nostalgia sint fara margini. Odata cu instrainarea ei, dispare fara urma si toata tesatura de ginduri si intimplari, de viata traita intr-un anume spirit si atmosfera. Se stinge o epoca si o lume ocrotita intre marginile ei. Si, peste toate, va trece tavalugul noilor vremi.

Toate astea sint concentrate, firesc pentru un haiku, intr-un singur vers - casa de vinzare. Oricine vede imaginea acelei case, de obicei parasita, cu o inscriptie neglijenta pusa la poarta, pe zid sau in geam, intelege ca ceva s-a stins fara de intoarcere. Toate scenele acelea de viata autentica si legitima par sa se fi volatilizat fara urma in aceasta imagine plina de o negativitate suprema. Se vinde doar o carcasa goala, din care tot ce a fost duh al vietii s-a retras, s-a risipit.

A doua imagine se cupleaza paradoxal cu prima. Zarzarul infloreste insa acum ca in toate primaverile, ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Sint puse in balanta doua emotii aparent fara legatura. Una tine de lumea nemiloasa si schimbatoare a omului si alta de vesnica si nepasatoarea reintoarcere a orologiului naturii.

Si totusi, inflorirea este una de exceptie. Sau poate, abia cu aceasta ocazie, impactul ei este resimtit ca niciodata. Sintem obligati sa oscilam intre ceea ce se intimpla si ceea ce gindim – sa fie aceasta inflorire o minune, o compensatie, o pilda a naturii care nu se dezice in nici o ocazie, sa fie un gest de solidaritate cu lumea omului menit sa aline durerea celor instrainate?

Calitatea de haiku este data de faptul ca exista doua imagini diferite si vadit divergente, desi prezente in proximitate si in acelasi areal domestic. Efemera si impetuoasa inflorire a zarzarului este totusi doar un simbol al oazei in care a izbucnit si a durat inflorescenta unor vieti tinute la un loc de atmosfera acelei case. Pe fundal insa, in alt plan mai profund, se intrevede acel spirit vesnic viu, temei al tuturor celor ce sint, ca si al compasiunii fata de tot ce este si se trece. (Comentarii la poeme haiku)

Cu variaţiuni, pornind de la tema înfloririi: (Manuela D.) caisul mai inflorit, (Doina) bătrânii pomi infloriţi, (Doina) plină de rod livada..., (Doina) tot mai verde gazonul... (nu prea mai merge ca niciodată...), (Mariko-san) sub streaşină vrăbii.

Exprimînd regretul direct: (Anonim) inima ne vândută (şi cu niciodată cine mai leagă?), (Karla) mi-i tare dor de bunici, (Karla) din ochi lacrimi imi pica, (Radu Ignatescu) dorul copilariei, şi indirect: (Florinel) norii sunt mai grei astăzi, (Sorin) mai multi vizitatori, (Monica Trif) câinii mai agitaţi.

Pragmatic: (Anonim) curat chilipir, ieftin şi fără regrete: (Doina) fără resentimente...

Haiku 48.7

2009-12-06T10:12:00.000+02:00

Pe malul apei
...........................
apune soarele!

Versul original 47.7 curăţind tăcut zăpada

2009-12-06T10:09:00.000+02:00

Iată şi tot poemul:

După concert
curăţind tăcut zăpada
de pe maşină

Ion Codrescu - (Luna în ţăndări)

(Doina) vântul valsând cu frunzele
(Doina) percuţia stropilor
(Doina) neobservată bruma

(Anonim) sterg urmele de bere

(Ioana Dinescu) desprind tacut biletul
(Ioana Dinescu) alungand motanul
(Ioana Dinescu) dau jos castanele

(manuela d.) nu mai conteaza-amenda

(Mariko-san) furată stema Mayback

(Anonim) iau afisul electoral

(Anonim) pun boxele de jar

(Karla) greierii speriati sar
(Karla) adun aplauzele

Două lucruri sînt de observat la poemul original. În primul rînd, modul discret în care haiku-ul sugerează doar o dispoziţie sufletească: starea de remanenţă a bucuriei spirituale încercată la concert, reculegerea (tăcută) cu care e făcută o treabă poate supărotoare în alte circumstanţe. În al doilea rînd, o anume aluzie, la fel de reţinută, făcută prin intermediul purităţii omătului, la candoarea adunată în suflet, care acum trebuie îndepărtată încet-încet pentru a reintra în viaţa cotidiană.

Starea de detaşare de după concert în faţa realităţilor agasante încearcă să fie sugerată de completările: (Doina) neobservată bruma (deşi, ca şi zăpada, ea ar putea fi un pandant al brumei de reverie...), (Ioana Dinescu) desprind tacut biletul, (manuela d.) nu mai conteaza-amenda, (Anonim) iau afisul electoral. Supralicitează cu un pic de ironie balcanică: (Anonim) sterg urmele de bere, (Ioana Dinescu) alungand motanul, (Ioana Dinescu) dau jos castanele, Mariko-san) furată stema Mayback, (Karla) greierii speriati sar.

Prelungesc atmosfera din sală, ţinînd parcă isonul concertului: (Doina) vântul valsând cu frunzele, (Doina) percuţia stropilor.

Schimbînd registrul muzical cu acela al zgomotecii: (Anonim) pun boxele de jar. Tot în registrul amatorilor de larmă: (Karla) adun aplauzele (de pe maşină?).

Haiku 48.6

2009-12-05T10:54:00.002+02:00

Pe verandă -
de nu vor observa
.................

Versul original 47.6 Zăpada se topeste

2009-12-05T10:18:00.001+02:00

Primul vers este:

Zăpada se topeste –

din ce în ce mai mari

urmele pisicii

Ion Codrescu - (Luna în ţăndări)

(Mariko-san) Omăt pe prispă -
(Sorin) iarna pe duca -

(Manuela D.) rasar ghiocei -

(Radu Ignatescu) e primul soare -
(Doina) soare peste nea-
(Doina) ploaie pe plajă...
(Doina) a-nceput fluxul...

(Anonim) Soareci peste tot

(Ioana Dinescu) ploua mai tare -
(Ioana Dinescu) omatul mai subtire

(Anonim) Langa smantana

(Karla) si puiul crestea...
(Karla) sarind prin noroi
(Karla) se flescaie neaua
(Karla) iarna-n scapatat
(Karla) creste ziua

O observaţie banală devine un semn cert al împrimăvărării: în zăpada fleşcăită, urma pisicii se lăbărţează, fără să-şi piardă cu totul forma şi conturul. Observaţia generalizantă: zăpada se topeşte ar fi fost desigur suficientă pentru o constatare rece şi obiectivă, ceea ce se întîmplă însă cu urmele pisicii în neaua apoasă este de departe mai sugestiv şi are impact imediat asupra sufletului nostru – primăvara se expandează din chiar urmele mărunte ale pisicii. Abia aşa avem o confirmare pertinentă.

Mergînd doar pe ideea urmelor, fără a surprinde de ce ele se măresc: (Mariko-san) Omăt pe prispă -, (Doina) ploaie pe plajă..., (Doina) a-nceput fluxul..., (Ioana Dinescu) ploua mai tare –, (Karla) sarind prin noroi. E o diferenţă între urmele lăsate în noroi şi în zăpada apoasă. În noroi tiparul nu se păstrează, marginile urmelor se surpă în interior, în zăpadă apoasă urmele persistă şi se deformează lent spre exterior – cresc.

Adăugînd piperul topirii: (Radu Ignatescu) e primul soare, (Doina) soare peste nea-, (Ioana Dinescu) omatul mai subtire, (Karla) se flescaie neaua.

Pierzînd cu totul urmele pisicii şi urmărindu-le doar pe-ale primăverii (doar presupuse): (Sorin) iarna pe duca -, (Manuela D.) rasar ghiocei -, (Karla) iarna-n scapatat, (Karla) creste ziua.

Luînd-o pe alte urme: (Anonim) Soareci peste tot (deduc că pisica se îngrăşa înfulecînd şoareci!), (Anonim) Langa smantana (sau smîntînă, altfel, dînd numai tîrcoale, urmele ar fi fost, eventual, mai dese, mai apăsate), (Karla) si puiul crestea... (şi devenea pisică!).

Haiku 48.5

2009-12-04T10:14:00.000+02:00

Cîinele mai latră -
................................
lăbuţele

Versul original 47.5 luna şi o bufniţă

2009-12-04T10:06:00.000+02:00

Poemul întreg este:

Pe coama casei
luna şi o bufniţă
la sfat de taină

Cornelia Atanasiu – (Luna în ţăndări)

(Anonim) doua vrabii gurese
(Anonim) doua ciocanitori

Manuela D. bufnita si stelele

(Anonim) in cuibul gol berzele-
(Anonim) sub clar de luna pisici

(Anonim) tot neamul gaitelor

(Radu Ignatescu) s-au strans toti porumbeii

(Mariko-san) vântul şi girueta

(Ioana Dinescu) Mos Craciun si renii
(Ioana Dinescu) vrabia si hogeacul
(Doina) luna si cucuveaua
(Doina) in horn- două bufniţe...
(Doina) in beznă- doua mâţe...

(Karla) doi cocosi de tabla stau

(Mariko-san) motan aş vrea să fiu

(Anonim) cu motanul Mariko

(Mariko-san) nicicând cu-n anonim

(Anonim) picaturile ploii

Noaptea evocată de lună este, prin tăcerea ei misterioasă, partea cea mai potrivită a zilei pentru a sta de taină. Iar luna, crescută pînă la nivelul coamei, nu-şi putea găsi un interlocutor mai enigmatic decît buha. O pereche contrastantă: luna luminoasă, dezinvoltă şi blajină, bufniţa ghemuită-n sine şi îmbufnată. Ce pun oare la cale? Cu certitudine, nu vom şti niciodată.

Mai multe completări reiau ideea bufniţei în alte formule şi cu alte personaje: (Manuela D.) bufnita si stelele, (Mariko-san) vântul şi girueta, (Ioana Dinescu) vrabia si hogeacul, (Doina) luna si cucuveaua, (Doina) in horn - două bufniţe..., (Anonim) picaturile ploii.

În altele, sfatul, declarat de taină, se alterează şi se schimbă în ciorovăială sau miorlăială de mîţe în călduri: (Anonim) doua vrabii gurese, (Anonim) doua ciocanitori, (Anonim) sub clar de luna pisici, (Anonim) tot neamul gaitelor, (Radu Ignatescu) s-au strans toti porumbeii, (Doina) in beznă- doua mâţe..., (Mariko-san) motan aş vrea să fiu, (Anonim) cu motanul Mariko, (Mariko-san) nicicând cu-n anonim.

Popasul lui (Ioana Dinescu) Mos Craciun si renii, cît de pitoresc ar fi, nu pare unul suficient de tainic. Iar (Anonim) in cuibul gol berzele – cuibul ori e gol, ori e cu berze...

Desluşiri

2009-12-02T10:33:00.005+02:00

Ioana Dinescu spunea...: P.S. Il rog pe sensei Corneliu sa incerce sa ne dea haiku-uri nepublicate pe net. Urmaresc acest fenomen de mai multa vreme: este suficient sa dam un "search" pe google cu cele doua versuri, ca sa apara haiku-ul complet, cu versul lipsa. O parte din completari preiau acest vers ca atare, sau il modifica neesential. Nu cred ca acesta este sensul acestui exercitiu....:).

Mariko-san spunea...: Ne daţi şi dumneavostră concediu fără plată?
În ceea ce mă priveşte, nu doresc nici o schimbare, nici alt format şi... NICI ALT MODERATOR!!
Faptul că poemele sunt luate spre completare din antologii care pot fi accesate on-line, are cel puţin un scop benefic cu impact de lungă durată: să citeşti antologia din "scoarţă-n scoarţă"

Mă bucur că cele două comentarii se contrazic. Mariko-san sesizează efectul, pe care l-am urmărit premeditat, de a trimite pe participanţi la sursă, de a-i determina să înveţe căile către surse şi, eventual, de a a le bătători, citind volumele deja existente în BRK. Cu puţina experienţă pe care am căpătat-o făcînd aceste încercări, am priceput că, mai ales dacă e vorba de persoane care abia se apropie de haiku, este mai mult decît recomandabil să-i trimiţi nu doar către locurile unde poti citi, dar să-i obligi să şi navigheze pe internet dobîndind deprinderi de căutători. Faptul că vor copia e un delict minor, tot vor cîştiga modalităţi de a folosi facilităţile internetului. Dacă se vor rezuma doar la atît, este treaba şi limita lor.

Ioana se situează, mai curînd contrariată, pe poziţia expertului vexat, dînd în vileag potlogăria. Dacă în primă instanţă, călătoria pe internet era fructuoasă, acum se dovedeşte doar o încurajare a imposturii. Aşa şi este, e poate o calitate a conaţionalilor, cînd nu trăiesc doar în dorul lelii, le place să-şi fure căciula.

Rămîn la părerea că a posta aici poeme deja publicate pe internet este benefic pentru semnalarea surselor. Bănuiesc că, după o scurtă perioadă de acomodare, cei care cred că păcălesc pe cineva, folosind aceste surse doar pentru a se împăuna pueril cu ceea ce n-au comis ei, vor înţelege că e mai bine să încerce să elaboreze propriile completări. Voi încerca însă să postez şi poeme care nu pot fi găsite pe internet care vor fi astfel o provocare egală pentru toţi... fiindcă , nu-i aşa, toţi sîntem români mai mult sau mai puţin oneşti.

Haiku 48.4

2009-12-02T10:26:00.001+02:00

...............
a trecut deja
de portiţă

Versul original 47.4 ghemul bunicii

2009-12-02T10:17:00.001+02:00

Iată şi poemul în întregime:

Pe sub zorele
mai iute ca pisica
ghemul bunicii

Cornelia Atanasiu – (Luna în ţăndări)

(Manuela D.) doar vantul serii

(manuela D.) un guster verde

(Radu Ignatescu) mingea de ping-pong
(Radu Ignatescu) ghemul bunicii

(Mariko-san) soarele din ciob

(Ioana Dinescu) salamandra
(Ioana Dinescu) soricarul
(Ioana Dinescu) Tom soricelul...:)
(Doina) şarpele casei
(Doina) nuca rostogol....

(Anonim) un greiere

Poemul creează un tablou, o scenă domestică, e adevărat parcă deja din alte vremuri, revolute. Bunica stă la umbră şi împleteşte un pulovăr cu mai multe gheme colorate în poală. Inevitabil, din cînd în cînd, cîte un ghem îi scapă pe jos şi se rostogoleşte repede, repede, urmărit de pisica brusc alertată, undeva unde doar ea îl poate ajunge. Dar, nefiind dresată să-l înapoieze, pisica îşi satisface doar plăcerea ludică şi sadică de a-l hărţui, înghesuindu-l şi mai mult pe sub zorele. E aici o comparaţie (repudiată de purişti) care face deliciul întregului poem. O scenă tihnită presărată cu mici pusee de alarmă.

Cine poate întrece pînă şi pisica (în spaţii mult prea înguste pentru fiinţele mai ponderale)?

Desigur obiectele care se rostogolesc la fel ca (Radu Ignatescu) ghemul bunicii: (Radu Ignatescu) mingea de ping-pong, (Doina) nuca rostogol...,

fiinţele mărunte care se tîrăsc, fugind speriate: (manuela D.) un guster verde, (Ioana Dinescu) salamandra, (Doina) şarpele casei,

şoriceii şi duşmanii lor: (Ioana Dinescu) Tom soricelul...:), (Ioana Dinescu) soricarul

insecte mărunte: (Anonim) un greiere

fiinţele fără de trup: (Manuela D.) doar vantul serii, (Mariko-san) soarele din ciob

Haiku 48.3

2009-12-01T10:34:00.001+02:00

Serile de mai!
..........................
cin' să le rupă?

Versul original 47.3 Atinge soarele

2009-12-01T10:27:00.000+02:00

Poemul întreg este:

Pe luciul apei
Atinge soarele
O libelulă

Tincuţa Horonceanu Bernevic – (RK iulie 2008)

(Doina) in vals lent peste valuri
(Doina) zbenguind printre stele..
(Doina) printre nuferii inchişi...
(Doina) atinge astrul zilei.

(Mariko san) în zori de zi se naşte
(Mariko san) dintr-o stea se naşte
(Mariko san) luna cu stelele şi

(Ioana Dinescu) acopera soarele
(Ioana Dinescu) umbreste-o clipa luna
(Ioana Dinescu) intre doua adancuri

(Manuela D) alunecand pe soare
(Manuela D) vamesul tariilor -
(Manuela D) captiva-ntre doua lumi -

(Anonim) intuneca lumina
(Anonim) crapii-n salturi mortale

(Radu Ignatescu) ies ochii pastravului
(Radu Ignatescu) imbra sparge linistea

(Karla) nufarul alb saruta
(Karla) umbră agatata de
(Karla) isi unduieste umbra

(Anonim) "nea Vasile", un fir si

(Anonim) ochii broscoiului pandind

Suprafaţa apei este locul geometric al unei certe separări a ceea ce e aerian de ceea ce e acvatic, dar, prin luciul ei, şi al unor miraculoase întîlniri şi paradoxale atingeri. Soarele coboară şi se aşează pe oglinda apei ca să poată fi atins de libelulă. Doar pe luciul apei se produce, fără nicio dificultate, contactul suprafiresc al cerescului cu terestrul, al efemerului cu eternul, al vieţii fragile cu uriaşul clocot de energie solară.

În acelaşi ton cu originalul, coborînd înaltul pe oglinda apei: (Doina) atinge astrul zilei, (Mariko san) dintr-o stea se naşte, (Mariko san) luna cu stelele şi, (Ioana Dinescu) acopera soarele, (Ioana Dinescu) umbreste-o clipa luna, (Ioana Dinescu) intre doua adancuri, (Manuela D) alunecand pe soare, (Manuela D) captiva-ntre doua lumi -.

Au rămas doar la suprafaţa apei: (Doina) in vals lent peste valuri, (Doina) printre nuferii inchişi..., (Mariko san) în zori de zi se naşte, (Anonim) crapii-n salturi mortale, (Radu Ignatescu) ies ochii pastravului, (Karla) nufarul alb saruta, (Karla) umbră agatata de, (Karla) isi unduieste umbra, (Anonim) "nea Vasile", un fir si, (Anonim) ochii broscoiului pandind.

Cu defecte de construcţie: (Doina) zbenguind printre stele... (zbenguindu-se, pe româneşte), (Manuela D) vamesul tariilor – (o metaforă cam decorativă), (Anonim) intuneca lumina (cam mult pentru o fiinţă atît de delicată), (Radu Ignatescu) imbra sparge linistea (dacă e vorba de umbră nu prea văd cum şi nici nu leagă bine cu o libelulă).

Haiku 48.2

2009-11-30T10:36:00.000+02:00

Peron de gară -
bătrînul încearcă
....................

Versul original 47.2 Nopti de arşiţă

2009-11-30T10:28:00.001+02:00

Primul vers este:

Nopti de arşiţă –
tot mai puţin univers
oglindit în iaz

Eduard Ţară – (RK iulie 2008)

(Doina) arşiţa verii-nopţii
(Doina) cai la adăpat....
(Doina) vară fără ploi....
(Doina) însetată glia...

(Karla) pamantul crapat
(Karla) noaptea se stinge
(Karla) ultimul weekend

(Mariko-san) Cerul greu de nori-

(Ioana Dinescu) canicula -
(Ioana Dinescu) gunoi peste tot -
(Ioana Dinescu) defrisare -
(Ioana Dinescu) apus de soare -

(Anonim) Fantani secate

(Manuela D.) storuri de nuferi -

(Manuela D.) barci de agrement

(Radu Ignatescu) norii s-aduna -
(Radu Ignatescu) rasar zorile -

(Anonim) Innegurare-

Haiku-ul observă de multe ori lucrurile mai puţin învederate, cu o pondere aparent mai scăzută în economia lumii, mai delicate şi mai neînsemnate, cum ar fi umbrele, licăririle, oglindirile... În cazul de faţă, existau o grămadă de alte consecinţe ale secetei, unele îngrijorătoare, altele neplăcute, multe sărind de-a dreptul în ochi. Autorul a ales-o pe una care nu preocupă nicidecum pe toată lumea: se restrîng suprafeţele de oglindire. Este un lucru marginal şi totuşi el împuţinează o facilitate de o absolută şi nediscriminatorie generozitate: reflectarea. Şi afectează astfel întreg universul.

Ne putem lesne gîndi dacă nu cumva şi capacitatea şi amplitudinea de a reflecta a sufletelor noastre uscate şi secătuite nu trece cumva printr-un anotimp nefast, bîntuit de febra nesănătoasă a consumismului.

Cauza a fost notată cu promptitudine de: (Doina) arşiţa verii-nopţii, (Doina) vară fără ploi..., (Doina) însetată glia..., (Karla) pamantul crapat, (Ioana Dinescu) canicula –, (Anonim) Fantani secate.

Deviată spre manifest ecologist de: (Ioana Dinescu) gunoi peste tot -, (Ioana Dinescu) defrisare -.

Rezumată la momentele zilei sau la evenimente meteo: (Karla) noaptea se stinge (cum?), (Mariko-san) Cerul greu de nori-, (Ioana Dinescu) apus de soare -, (Radu Ignatescu) norii s-aduna -, (Radu Ignatescu) rasar zorile – (nu-i cumva invers?), (Anonim) Innegurare -.

Presupun că au fost gîndite aşa: (Doina) cai la adăpat... (prin tulburarea apei!), (Karla) ultimul weekend (n-am destulă imaginaţie), (Manuela D.) storuri de nuferi -, (Manuela D.) barci de agrement (ultimele două baraje şi paravane).

Haiku 48.1

2009-11-29T09:49:00.001+02:00

Casă de vînzare -
................................
ca niciodată

Versul original 47.1

2009-11-29T09:44:00.001+02:00

Poemul complet este:

Luna priveşte –

căprioara soarbe
stele din izvor

Adina Enăchescu – (RK iulie 2008)

(Doina) drumeţul insetat bea
(Doina) caii la adăpat cu....
(Doina) in ulceaua feciorei...

(Karla) inaltul adanc plin cu
(Karla) gand adapandu-se cu
(Karla) locul intalnirii reci
(Karla) bolta cerului plina cu

(Mariko-san) în fanta dintre sălcii

(ManuelaD.) apa ne-nceputa cu

(Radu Ignatescu) la oglinda ei printre

(Ioana Dinescu) pasarile noptii sorb
(Ioana Dinescu) licurici la-ntrecere cu

Dacă luna-n persoană priveşte căprioara însetată, pare firesc ca din izvor să se reverse stelele. Un poem corect, onest, aflat pe marginea periculoasă a clişeului – preferinţa devenită comună pentru umbra sau oglindirea lucrurilor. A sorbi cerul din apă nu este străin nici poeziei de factură occidentală:

“De sete ars, cum tremură în totul
ajuns la iezer - cerbul ! Dar abia
atinge apa mulcomă cu botul.

Din luciul albăstriu, precum e fierul,
sorbind, cu grije-alege, parc-ar vrea
să bea uşor, din apă, numai cerul.”

(Cerbul – Lucian Blaga)

Adăpatul a fost tema predilectă a majorităţii completărilor: (Doina) drumeţul insetat bea, (Doina) caii la adăpat cu..., (Karla) gand adapandu-se cu, (Ioana Dinescu) pasarile noptii sorb.

(Karla) a încercat cîteva acrobaţii oximoronice: inaltul adanc plin cu, (Karla) bolta cerului plina cu, dar s-a poticnit la (Karla) locul intalnirii reci (?), unde a pierdut legătura sintactică cu ultimul vers. (Mariko-san) a ales un termen mai curînd tehnic: în fanta dintre sălcii, nepotrivit cu izvorul şi sălciile.

A ignorat merituos ca intenţie kireji-ul deja dat: (Radu Ignatescu) la oglinda ei printre, deşi acolo e vorba de oglindirea/imaginea ei.

Bine găsite: (Doina) in ulceaua fecioarei..., (ManuelaD.) apa ne-nceputa cu, făcînd aluzie la neprihănire.

Abătîndu-se de la adăpat, (Ioana Dinescu) găseşte o concurenţă demnă de luat în seamă stelelor din izvor: licurici la-ntrecere cu.

odihnă

2009-11-25T20:06:00.001+02:00

Aveţi o săptămînă de odihnă.

Dar puteţi spune ce aţi dori pe viitor.

Schimbări. Alt format.
Alţi moderatori.

Haiku 47.7

2009-11-23T10:47:00.000+02:00

După concert
..........................
de pe maşină

Versul original 46.7 vecina are defect

2009-11-23T10:38:00.002+02:00

Poemul complet este:

Nu mai sunt singur -
vecina are defect
televizorul

Dan Norea – (Concurs senryu iulie 2008)

(Sorin) tocmai ce am reparat

(Manuela D.) ea vorbeste-ntocmai ca
(Doina) vecina a venit cu
(Doina) un şoarec roade de zor...
(Doina) zilnic mă calcă pe nervi

(Mariko san) de la Altex vin cu

(Karla) mi-am umplut camera cu
(Karla) maraton: soacra-mea cu
(Karla) uite cine vine cu

(Mariko san) cumătra şi-a vîndut

Cum reuşeşte televizorul să te scape de singurătate? La propriu şi lăudîndu-i calităţile, cumpărîndu-l: (Mariko san) de la Altex vin cu, (Karla) mi-am umplut camera cu sau reparîndu-l: (Sorin) tocmai ce am reparat, deşi uneori singurătatea ar fi mai de dorit: (Manuela D.) ea vorbeste-ntocmai ca, (Doina) zilnic mă calcă pe nervi, (Karla) maraton: soacra-mea cu.

Dar, în felul ăsta, se mizează doar pe un clişeu, pe care originalul îl foloseşte doar ca pretext: vecina are defect... televizorul şi... apelează la mine. Speranţa ar fi ca ăsta să fie singurul ei defect.

Vecina, care mă scapă de lipsa televizorului: (Doina) vecina a venit cu, nu vrea cumva să se instaleze definitiv? (Karla) uite cine vine cu, (Mariko san) cumătra şi-a vîndut, nu cumva ţine să-şi facă doar intrarea la mine?

Cea mai bună completare pentru că sugerează simultan mai multe lucruri: (Doina) un şoarec roade de zor... – că televizorul, care oricum era abandonat, defect sau doar obiect de muzeu, nu-i bun decît de ros şi doar şoarecele, binevenit, îl mai scapă pe autor de singurătate. Mai ales dacă e şi poet:

“Ah! de cite ori voit-am
Ca să spinzur lira-n cui
Si un capat poeziei
Si pustiului să pui;

Dar atuncea greieri, soareci,
Cu usor-maruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iara ea se face vers.”

Haiku 47.6

2009-11-21T09:30:00.001+02:00

....................
din ce în ce mai mari
urmele pisicii

Versul original 46.6 în scorbura teiului

2009-11-21T09:29:00.000+02:00

Poemul în întregime este:

Zi-ntâi de şcoală –
în scorbura teiului
două ghiozdane

Dan Norea – (RK mai 2008)

(Mariko san) ascunse-n tomberon
(Sorin) poarta de fotbal intre
(Doina) in ţăruşii gardului
(Doina) atârnate de un ram...
(Doina) galant un bâieţel cu...

(Karla) doua mamici au flori si
(Karla) doua porti: din doua si
(Karla) hai, facem un fotbal la

Ghiozdanele astea împiedică libertatea de mişcare cu care s-au obişnuit copiii o vacanţă întreagă. Scorbura teiului e numai bună pentru a le abandona sau a le lăsa în siguranţă pentru o primă zi de chiul. Poate mai savuroasă chiar decît cele de vacanţă.

(Mariko san) găseşte ghiozdanelor altă ascunzătoare: ascunse-n tomberon, pentru (Doina) pot fi abandonatre oriunde, numai să nu te împiedici de ele: in ţăruşii gardului, (Doina) atârnate de un ram..., iar (Sorin) poarta de fotbal intre, (Karla) hai, facem un fotbal la şi (Karla) doua porti: din doua si le găsec însă şi o utilitate.

Mai aplecată spre emoţia festivist-convenţională completarea: (Karla) doua mamici au flori si şi spre una precoce erotică: (Doina) galant un bâieţel cu...

Haiku 47.5

2009-11-21T00:13:00.001+02:00

Pe coama casei
...........................
la sfat de taină

Versul original 46.5 privind peste zid

2009-11-21T00:08:00.002+02:00

Ultimul vers este:

O creangă de tei –
pentru întâia oară
privind peste zid

Eduard Ţară – (RK mai 2008)

(cridiana) cuibul pupezei

(mvs) isi leapada frunzele

(Sorin) indragostit

(Mariko san) irupe în flori

(Doina) dincolo de gard
(Doina) martorul tainei....
(Doina) răspândind miros..

(Karla) vanduta pe cinci lei
(Karla) si-un "Pupaza Ion"
(Karla) imbobocita
(Karla) pupaza in tei

(Monica Trif) cade o floare

(Ioana Dinescu) se preface-n ceai
(Ioana Dinescu) parfumata-n lume
(Ioana Dinescu) flori si-admiratori

Subiectul este teiul crescut între ziduri. Privirea peste zid este şi dovada unei staturi care a depăşit stadiul de puiet, dar parcă şi una a jindului către spaţiul liber care i-a fost atîta vreme prohibit. De remarcat felul reţinut în care autorul îşi mărturiseşte bucuria (şi indirect compasiunea) pentru teiul în creştere, dar şi plasarea la sfîrşitul poemului, mărind tensiunea aşteptării, a zidului incriminat.

Reluînd cu alte cuvinte ideea originalului: (Doina) dincolo de gard.

Nu leagă bine cu pentru întîia oară: (cridiana) cuibul pupezei, (Karla) vanduta pe cinci lei (ca şi cum ar fi tot fost vîndută şi revîndută), (Karla) si-un "Pupaza Ion".

Completări fără noutate surprinzătoare în viaţa teiului/crengii: (mvs) isi leapada frunzele, (Mariko san) irupe în flori, (Doina) răspândind miros..., (Karla) imbobocita, (Karla) pupaza in tei, (Monica Trif) cade o floare.

Completări care aduc o diferenţă în scenă, sub sau în preajma teiului: (Sorin) indragostit, (Doina) martorul tainei..., (Ioana Dinescu) parfumata-n lume, (Ioana Dinescu) flori si-admiratori.

Schimbînd registrul spaţial: (Ioana Dinescu) se preface-n ceai.

Haiku 47.4

2009-11-20T17:24:00.000+02:00

Pe sub zorele
mai iute ca pisica
....................

Versul original 46.4 doar parfumul teiului

2009-11-20T12:40:00.001+02:00

Acesta este poemul întreg:

Casa bătrânei -
doar parfumul teiului
îi trece pragul

Livia Ciupav – (RK mai 2008)

(Manuela D.) doar pisica din vecini

(Mariko san) încă o primăvară

(Anonim) doar vantul iscoditor
(mvs) istoria de demult

(Doina) mireasma de liliac
(Doina) raza rece a lunii...
(Doina) singurătatea curţii…

(Karla) cu mireasa in brate
(Karla) un caine care latra
(Karla) pe seara, un greiere
(Karla) spiritul batranului
(Karla) spiridusul timpului

(anisoara) o frunză uscată

(Ioana Dinescu) mirosul salcamilor
(Ioana Dinescu) vrejul vitei de vie
(Ioana Dinescu) o molie grabita

Ideea poemului este singurătatea bătrînei şi, într-un fel, sublinierea şi potenţarea ei prin adverbul restrictiv doar. Uitată de Dumnezeu şi de lume, nicio fiinţă umană nu-i mai trece pragul. Şi totuşi, mai subtil şi mai generos, parfumul teiului şi cu el rumoarea unei alte veri pătrund şi-n casa şi-n sufletul bătrînei.

Vizitatori la fel de imponderabili şi în completările: (Mariko san) încă o primăvară, (mvs) istoria de demult (bănuiesc cu sensul de amintiri), (Doina) mireasma de liliac, (Doina) raza rece a lunii..., (Karla) spiritul batranului, (Karla) spiridusul timpului, (Ioana Dinescu) mirosul salcamilor, dar fără doar, ca în (Anonim) doar vantul iscoditor, nu reuşesc însă să sporească acea singurătate într-un fel anunţată din primul vers de casa bătrînei.

Şi alte vieţuitoare mărunte trec pragul pentru a consola singurătatea bătrînei: (Manuela D.) doar pisica din vecini, (Karla) pe seara, un greiere, (anisoara) o frunză uscată, (Ioana Dinescu) vrejul vitei de vie, (Ioana Dinescu) o molie grabita.

Făcute în grabă: (Doina) singurătatea curţii… (personificată nejustificat curtea), (Karla) cu mireasa in brate (cine?), (Karla) un caine care latra.

Haiku 47.3

2009-11-19T10:12:00.000+02:00

Pe luciul apei
........................
o libelulă

Versul original 46.3 Anticariat

2009-11-19T09:57:00.002+02:00

Primul vers al poemului este:

Anticariat –
printre cărţi în vitrină
flori de liliac

Dumitru Radu - (RK martie 2008)

(manuela D.) albine la geam -
(mvs) gandurile mele

(Mariko san) La librărie -

(Mariko san) design de sezon-

(Karla) expozitie-
(Doina) amintiri ofilite
(Doina) anticariat...
(Doina) vibrând violet...

Simplitatea formulării, felul în care ea reuşeşte să estompeze vorbele pentru a ne focaliza privirea pe cele două imagini arată stăpînirea unei tehnici impecabile. Autorul este şi el doar un anonim trecător, privitor întîmplător al acelei vitrine. Imaginile în sine ne stîrnesc capacitatea de a medita, odată cu el, asupra a ceea ce vedem şi de a resimţi diferenţele dintre materia inertă, prăfuită a cărţilor şi culoarea vie, parfumată a florilor de liliac. Împătimitul cărţilor, ca şi vînzătorul, este pe moment descumpănit, sedus de năvalnicul avînt primăvăratic surdinizat în buchetul de flori delicate, dar pline de o insinuantă seducţie. (Comenatariul concursului din martie 2008)

(Doina) anticariat..., (Mariko san) La librărie -, (Karla) expozitie - merg pe aceeaşi idee a contrastului dintre flori şi exponate.

(manuela D.) albine la geam – adaugă contrastului o vibraţie în plus. (Mariko san) design de sezon – (cu nota de umor a observatorului detaşat) doar comentează, defineşte situaţia. (mvs) gandurile mele, ca şi (Doina) amintiri ofilite introduc indiscret persoana umană acolo unde imaginile trebuie să mărturisească singure.

(Doina) vibrând violet..., cochetînd cu amurgurile bacoviene, dă totuşi o notă de optimism imaginii.

Haiku 47.2

2009-11-18T21:33:00.001+02:00

..............
tot mai puţin univers
oglindit în iaz

Versul original 46.2 sunetul sapei

2009-11-18T21:05:00.001+02:00

Iată şi ultimul vers:

Pãpãdii înflorite
printre ruine antice
sunetul sapei

Ana Ruse – (RK aprilie 2008)

(Sorin) capre la pascut

(Anonim) impietate
(Anonim) eternul aur

(Manuela D.) vantul adie

(Karla) capodopera

(mvs) strabunii nostri

(Mariko) umbra cosaşului

(Doina) ecourile
(Doina) serpii la soare.....
(Doina) vipere cu corn
(Doina) aripi fâlfâind....

(Mariko san) copiii fac lanţ

Natura îşi ia revanşa. Păpădiile cresc peste ce a rămas din ambiţiile eforturilor umane. Sunetul sapei este totuşi ambiguu, el poate fi o dovadă a revenirii terenului locuit demult în circuitul agricol sau una a unor recente săpături arheologice.

Încep cu aceleaşi completări improprii haiku-ului pentru că interpretează imaginile: (Anonim) impietate (a păpădiilor sau a caprelor?), dau verdicte: (Anonim) eternul aur (păpădiile sau comorile ascunse?), (mvs) strabunii nostri (de ce ai noştri?), (Karla) capodopera (greu de crezut, de obicei doar cioburi de ulcele), (Doina) ecourile (prea înţelept, didactic).

Mai bune completările care adaugă doaar tuşe la imaginea întoarcerii locului în natură: (Sorin) capre la pascut, (Manuela D.) vantul adie, (Doina) serpii la soare..., (Doina) vipere cu corn, (Doina) aripi fâlfâind...

(Mariko san) copiii (veniţi în excursie) fac lanţ aduce o notă de vioiciune care compune bine cu păpădiile şi cu acel vers minunat şi candid al lui Blaga:

“ca un joc de iezi pe morminte înalte”

Cea mai bună mi se pare: (Mariko) umbra cosaşului care surprinde şi realitatea, amintită mai sus, a fîneţei de peste ruine cosită acum, dar şi aluzia la acel zeu al morţii care retează totul. Cosaşul în acţiune se aude, iar umbra lui se întinde peste ruine şi se resimte în închipuire.

Haiku 47.1

2009-11-17T09:17:00.001+02:00

(Scuze pentru greşeală, am revenit.)

Luna priveşte -
................................
stele din izvor

Versul original 46.1 un paing se-apropie

2009-11-17T09:02:00.002+02:00

Cu versul din mijloc la loc iată poemul:

Singurătate –

un paing se-apropie

de telegramă

Eduard Ţară – (OGLINDIRI)

(anisoara) in pacea serii: ecou
(Sorin) toamna asta cu parfum

(Manuela D.) fie si spaima data

(Karla) o musca pe foaia
(Karla) la capatai un petic

(mvs) vestea adusa

(Mariko san) doar praful se atinge
(Doina) pe-nserat tulburată
(Doina) gândul hoinar departe...

O telegramă simbolizează urgenţa unei veşti, de obicei mai puţin dorite. De aceea, (mvs) vestea adusa este conţinută în cuvîntul telegramă şi versul e inutil. Nici (Manuela D.) fie si spaima data, (Doina) pe-nserat tulburată nu sînt aducătoare de informaţie valoroasă, insistînd pe urmarea mai mult decît firească a citirii telegramei.

Mai subtile, (anisoara) in pacea serii: ecou, (Sorin) toamna asta cu parfum, (Karla) la capatai un petic creează, fără să sondeze ce simte cititorul telegramei, un fel de pandant discret al singurătăţii.

Mai detaşate: (Karla) o musca pe foaia, (Mariko san) doar praful se atinge, (Doina) gândul hoinar departe... găsesc singurătăţii alte simboluri mai puţin tulburătoare.

Originalul pare să propună un scenariu mai complex şi mai ingenios: singurătatea este (şi) efectul veştii aduse de telegrama pe care cititorul a lăsat-o din mînă, iar apropierea paingului, şi el, prin definţie, un însingurat, este o încercare de a împărtăşi cu cel care a citit-o deja tristeţea celor spuse în ea.

Haiku 46.7

2009-11-15T11:53:00.000+02:00

Nu mai sînt singur -
................................
televizorul

Versul original 45.7 Un singur vultur

2009-11-15T11:38:00.002+02:00

Primul vers al poemului este:

Un singur vultur

conturează liniştea –

aproape seară

Eduard Ţară (OGLINDIRI)

(anisoara) şir de mesteceni
(Sorin) malul lacului

(Mariko san) fumul din hornuri

Zborul planat al vulturului conturează liniştea şi la propriu, prin evoluţia în cercuri, şi la figurat, evidenţiind-o, punînd-o în relief prin mişcarea largă, maiestuoasă şi neauzită. Dîndu-i relief, dinamism, palpit. O strofă dintr-un poem blagian, care, întîmplător, poartă un titlu omonim cu numele autorului acestui haiku, subliniază şi ea măreţia tăcută şi emblematică a vulturului în zbor:

Ţara şi-a-mpins hotarele
toate până în cer.
Pajuri rotesc - minutare în veşnicul ceas -
peste câmp şi oier.

(Ţară)

Remarcabil este faptul că liniştea este subliniată şi prin momentul evocat, înserarea, cînd toate ale firii se liniştesc şi ultimele gesturi sînt făcute şi ele într-o stare de reculegere, care pare să dubleze, ca un ecou, amploarea şi rotunjimea ritualului celest.

Completările au găsit şi ele elemente reprezentative pentru a da contur liniştii: (anisoara) şir de mesteceni, prin maiestatea şi fragilitatea lor, sau: (Sorin) malul lacului, prin calmul apei şi rotunjimea presupuse. (Mariko san) fumul din hornuri, în consonanţă cu atmosfera domoală a înserării, dă un contur suplimentar liniştii, devenită un ritual de ofrandă şi comunicare cu înaltul.

Haiku 46.6

2009-11-15T11:00:00.001+02:00

Zi-ntîi de şcoală -
...................................
două ghiozdane

Versul original 45.6 tatăl, fiul şi-un topor

2009-11-13T22:06:00.001+02:00

Întreg poemul este:

pădure albă –

tatăl, fiul şi-un topor

îşi aleg bradul

Jules Cohn Botea (Antologia ROMANIAN KUKAI)

(Anonim) stelele inghetate
(mvs) foşnetul iernii

(Mariko san) corbii simţind crivăţul
(Sorin) doua blonde tremurand*

*e vorba de un banc (misogin):
"Doua blonde cautau prin padure un brad de Craciun. Dupa o zi intreaga de stat in frig, una dintre ele ii spune celeilalte:
- Auzi, n-ar fi mai bine sa luam unul asa, fara globuri?"

(Doina) doar acum pădurarii
(Doina) fii pădurarului...
(Doina) copiii necăjiţi nu..

(Karla) fulgi de nea printre cetini-
(Karla) petalele de omat

(anisoara) pentru sfat, bufniţele

Remarcabilă calchierea versului median pe finalul (acum doar al bradului) oricărei rugăciuni care aminteşte de numele tatălui, fiului şi al sfîntului duh. Fapta pare a avea astfel un relief negativ, duhul ei fiind toporul crimei.

Alegerea bradului este făcută după caz, ca brad de împodobit: (Doina) doar acum pădurarii, (Doina) fii pădurarului..., (Doina) copiii necăjiţi nu..., (Sorin) doua blonde tremurand* sau ca loc de popas pentru: (Anonim) stelele inghetate, (Mariko san) corbii simţind crivăţul, (Karla fulgi) de nea printre cetini -, (anisoara) pentru sfat, bufniţele.

Nu se leagă: (mvs) foşnetul(?) iernii, (Karla) petalele de omat (şi metaforele au o limită).

Haiku 46.5

2009-11-13T07:09:00.000+02:00

O creangă de tei -
pentru prima oară
.....................

Versul original 45.5 o mămăruţă

2009-11-13T07:02:00.001+02:00

Ultimul vers încheie poemul aşa:

păpădie-n vânt –

cum se agaţă de ea

o mămăruţă!

Pop Anghel (Antologia ROMANIAN KUKAI)

(Mariko san) o mămăruţă

(Doina) un funigel alb
(Doina) toată sămânţa
(Doina) dorinţa de zbor
(mvs) tinereţea mea

(Sorin) rasul pruncilor

(Ioana Dinescu) viata-n samanta

(Anonim) ultima raza
(Anonim) splendoarea verii

(Karla) un fluture alb
(Karla) ochii batului
(Karla) mireasma de camp
(Karla) un nour spre cer
(Karla) bastonul bunicii

(anisoara) speranţa

Cu ocazia asta am mai învăţat un cuvînt – mămăruţă. O imagine de o desăvîrşită delicateţe: o gîză minusculă coborînd cu paraşuta sau evoluînd cu parapanta unei seminţe de păpădie. Cuvintele se agaţă, în asemenea circumstanţe, arată mai curînd o prindere nesigură de ultimă instanţă cu un fel de speranţa deznădădjduită.

(Mariko san) a căzut peste original: o mămăruţă, dar şi (Doina) un funigel alb, (Karla) un fluture alb, (Anonim) ultima raza găsesc păpădiei ataşamente la fel de fragile.

Părăsind concretul pentru abstractizări sentimentale: (Doina) dorinţa de zbor, (mvs) tinereţea mea, (Anonim) splendoarea verii sau generalizări logice: (Doina) toată sămânţa, (Ioana Dinescu), viata-n samanta.

Alte atracţii mai bizare ar fi: (Karla) ochii baiatului, (Karla) mireasma de camp, (Karla) un nour spre cer, (Karla) bastonul bunicii (într-adevăr o culme a împiedicării!)

Preferatele mele: (Sorin) rasul pruncilor, (anisoara) speranţa (în ciuda cuvîntului abstract, aici pare doar un elan, un zvîcnet).

Haiku 46.4

2009-11-12T20:10:00.000+02:00

Casa bătrînei -
.........................
îi trece pragul

Versul original 45.4 lumină peste lacul

2009-11-12T10:03:00.001+02:00

Poemul întreg este:

în zori aceeaşi

lumină peste lacul

din Sevastia*

* locul unde au fost munciţi cei 40 de mucenici

Tefta Eftimie (Antologia ROMANIAN KUKAI)

(mvs) mucenici apar

(Mariko san) agonie a lunii

(Karla) soarta pentru patruzeci-
(Sorin) lumina peste lacul

(Ioana Dinescu) liniste peste apele
(Doina) ceaţă densă pe lacul
(Doina) speranţă peste lacul ...
(Doina) strălucire pe lacul...
(anisoara) coroniţe de lumini

De remarcat modul eliptic în care este construit poemul, făcînd doar o vagă aluzie – lacul din Sevastia – prin care să amintească de mucenici. Nota de dedesubt, ca şi la epigrame, ajută poemul economisind puţinele silabe rezervate celor trei rînduri. Uşor ironic, poemul vorbeşte despre aceeaşi lumină. Soarele a răsărit ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat, ca şi cum chinurile mărturisitorilor n-ar fi avut nicio importanţă. Şi totuşi, acest lucru poate fi dovada că existenţa şi fapta mucenicilor este topită în această lumină, asa cum era şi înainte de naşterea lor şi cum va rămîne şi după ce ei se vor stinge. Că ei au purces din lumina în care se vor întoarce. Ceva asemănător într-un haiku al meu:

pe ultimul drum –

nici o notă schimbată în

cântecul mierlei

Despre acest mod de a mărturisi neabătut credinţa şi iubirea pentru lumina acestei lumi vorbeşte şi o poezie a lui Sorescu, Ctitorie:

"Noi, Ion şi Ioana,
Cu puterile noastre
Am durat acest sfînt
Copil
Întru veşnica pomenire
A acestui soare
Şi-a acestui pămînt."

În ton cu originalul care remarcă continuitatea imperturbabilă a lumii: (Sorin) lumina peste lacul, (Ioana Dinescu) liniste peste apele, (Doina) ceaţă densă pe lacul.

De altă părere, celebrînd faptele mucenicilor şi închpuind urmările lor vizibile: (Doina) speranţă peste lacul..., (Doina) strălucire pe lacul..., (anisoara) coroniţe de lumini (uită însă să facă acordul cu aceeaşi).

Incoerentă sintactic: (mvs) mucenici apar, nelegînd cu destul sens de celelalte versuri.

Remarcînd cu fineţe participarea discretă a lunii la chinurile mucenicilor: (Mariko san) agonie a lunii.

Haiku 46.3

2009-11-12T10:02:00.000+02:00

................
printre cărţi în vitrină
flori de liliac

Versul original 45.3 lebăda neagră

2009-11-11T17:14:00.002+02:00

Ultimul vers al poemului este:

Căutînd ceva

se-adînceşte-n lună –

lebăda neagră

Eduard Ţară (OGLINDIRI)

(Anonim) in penumbre

(Karla) ascult cum piere
(Karla) sfarsind in bezna
(Karla) disparand in val
(Karla) oglinda apei
(Karla) pana unde?

(mvs) lumina nopţii

(Sorin) liliac flamand

(Ioana Dinescu) vrajitoarea-n zbor
(Ioana Dinescu) puiul de buha
(Ioana Dinescu) somnambulul

(Doina) un peşte flămând
(Doina) numai o perlă
(Doina) lebăda pe lac

(Mariko san) misterul nopţii

Kireji, venind după două versuri în care nu sîntem deloc lămuriţi cine-i agentul căutării, ar trimite destul de firesc la intenţia de a-l căuta, găsi şi numi. Mai ales că, în mod ciudat, în tentativa sa, el se-adînceşte-n lună.

Lebăda neagră vine şi aşteptat, lămurind, odată cu gestul care, fără vreun agent determinat, rămăsese-n suspensie, şi faptul că luna în care ea se adînceşte e doar cea oglindită în lac, şi neaşteptat prin contrastul lebedei cu argintul lunii.

Cîteva completări însă au lăsat în coadă de peşte agentul şi au adăugat doar detalii puţin semnificative: (Anonim) in penumbre sau consecinţe ale primului fapt: (Karla) disparand in val, (Karla) sfarsind in bezna, (Karla) ascult cum piere, în timp ce una singură şi-a arătat printr-o interogaţie nelămurirea: (Karla) pana unde?

Pentru căutători agentul a fost ghicit, după locul în care a fost presupusă luna, pe cer sau în lac, drept: un (Sorin) liliac flamand, (Doina) un peşte flămând, (Ioana Dinescu) puiul de buha, (Ioana Dinescu) somnambulul, (Doina) lebăda pe lac, (Ioana Dinescu) vrajitoarea-n zbor (o soluţie ingenioasă şi hazlie, şi mitică).

Mai greu de acceptat: (Doina) numai o perlă (o formulare cam încîlcită), (Karla) oglinda apei (mai degrabă luna-n oglinda apei), (mvs) lumina nopţii (lumina e emanată de lună, e a ei deci şi nu a nopţii).

Deşi nu numeşte agentul căutării, (Mariko san) misterul nopţii pare să determine ce găseşte cătutătorul nenumit adîncindu-se-n lună.

Haiku 46.2

2009-11-11T09:25:00.000+02:00

păpădii înflorite
printre ruinele antice
..........................

Versul original 45.2 nici o notă schimbată în

2009-11-11T00:17:00.002+02:00

Tot poemul este:

pe ultimul drum –

nici o notă schimbată în

cântecul mierlei

Corneliu Traian Atanasiu (Antologia ROMANIAN KUKAI)

(Doina) nici o notă de jale
(Doina) aceiaşi partitură...
(Doina) nu imi regăsesc plânsul...

(Mariko san) mansuetudine doar

(Karla) generatiile trec
(Karla) un "ramas bun" inlacrimat

(mvs) se aşterne noaptea

(Ioana Dinescu) aceeasi bucurie
(Sorin) acorduri neschimbate

Prodigios prin nuanţe cîntecul mierlei! De la reproşul aproape direct pentru indiferenţă: (Doina) nu imi regăsesc plânsul..., (Doina) nici o notă de jale, pînă la convingerea că şi ea participă la suferinţa pierderii: (Karla) un "ramas bun" inlacrimat, (mvs) se aşterne noaptea (lipseşte în), e loc şi pentru blîndeţe, înţelegere, milă: (Mariko san) mansuetudine doar (un cuvînt nefiresc de „preţios” pentru un haiku), cît şi pentru sfidare: (Ioana Dinescu) aceeasi bucurie (şi aici lipseşte în).

(Karla) generatiile trec – n-o prea pricep nici măcar aforistic în legătură cu mierla.

Variaţii pe tema originalului: (Doina) aceiaşi partitură..., (Sorin) acorduri neschimbate, dar cu acelaşi în lipsă pentru a face o sintagmă coerentă cu versul următor.

Meritul originalului este folosirea unei cunoscute formule colocviale – nicio notă schimbată -, formulă uzuală cu aplicaţie dincolo de aria muzicii, care atestă, fără să acuze totuşi, o identitate netulburată a prestaţiei mierlei. Deşi, altfel vorbind, frizează nepăsarea, lipsa compasiunii sau, cel puţin, paralelismul universului uman cu cel al vietăţilor din preajmă.

Haiku 46.1

2009-11-10T09:52:00.000+02:00

Singurătate -
...........................
de telegramă

Versul original 45.1 noaptea când sunt libere

2009-11-10T09:49:00.001+02:00

Versul din mijloc este:

de la bar mă-ntorc

noaptea când sunt libere

cele trei cărări

Dan Norea (Antologia ROMANIAN KUKAI)

(Mariko-san) când vor fi pietruite
(Mariko-san) când nu va fi nimeni
(Doina) când trei luni luminează
(Doina) cu umbrele mele pe...
(Doina) care-o fi spre casă din..
(Doina) treaz; de când trei becuri pe
(Sorin) numai de sunt libere

(Anonim) calcand in buiestru pe

(Karla) hac! prea seamana toate

(Karla) pe care s-o apuc din
(Karla) doar latraturi pe toate
(Karla) nu imi sunt indeajuns

(mvs) nu-mi mai aduc aminte de

Şarmul poemului este jocul de cuvinte. Mersul pe trei cărări este bine valorizat ca o probă aproape odiseică. Ca să fim înţelegători cu darul beţiei, ni se explică pe îndelete situaţia delicată a celui care vrea să se întoarcă acasă: întîrzierea la băutură este doar precauţie, întoarcerea e dificilă şi, avînd în vedere că se face pe trei cărări deodată, abia noaptea, cînd traficul s-a domolit, se eliberează toate.

(Sorin) explicitează drastic: numai de sunt libere.

Alte completări pun condiţii mai pragmatic-prozaice revenirii la domiciliu: (Mariko-san) când vor fi pietruite, (Mariko-san) când nu va fi nimeni, condiţii pe care Doina le relativizează empatizînd cu mentalitatea suprarealistă a celui cherchelit: (Doina) când trei luni luminează, (Doina) cu umbrele mele pe..., (Doina) care-o fi spre casă din...,(Doina) treaz; de când trei becuri pe.

Unora, cărările multiplicate le par nesigur şi le pun probleme de orientare: (Karla) doar latraturi pe toate, (Karla) hac! prea seamana toate, (Karla) pe care s-o apuc din, de-i apucă ameţeala: (Anonim) calcand in buiestru pe (Karla) nu imi sunt indeajuns, (mvs) nu-mi mai aduc aminte de...

Haiku 45.7

2009-11-09T20:58:00.000+02:00

..................
conturează liniştea -
aproape seară