Versul original 10.7 Către cimitir

Iată şi ulitmul vers:

Înfruntînd zloata,

Cu ghiocei în mînă

Către cimitir.

Livia Ciupav (Printre anotimpuri)

numai cu tata. (Doina B)

către cimitir... (Doina B)

un indrăgostit.... (Doina B)

ce plăpânzi,Doamne! (Doina B)

caldura iubirii (wyu)

Altceva nimic (Puiu)

Mai vine trenul (Puiu)

Ziua iubitei (Puiu)

biata fetita (Puiu)

copil spre şcoală (anisoara)

bătrânul singur (ion untaru)

Înfruntînd zloata este nu doar primirea provocării, ci şi o îndrăzneală plină de tandreţe. Cel drag este încă viu în sufletul celui ce se zoreşte, pe o astfel de vreme, să-i pună pe mormînt primii ghiocei. Se simte în gestul său o înverşunată neresemnare. Şi o direcţionare fermă, impetuoasă, de nedezminţit.

Există în următoarele două versuri o despicare a confuziei zloatei în două opoziţii: alb şi negru, viu şi mort (respectiv ghiocei-cimitir). Gestul în sine pare însă o încercare de a extinde miraculos renaşterea, de a molipsi pe cei duşi de fervoarea învierii.

În alt plan însă, contemplînd această scenă, poţi vedea un fel de variantă mai tandră a heideggerianului Sein zum Tode. Destinul omului ce păşeşte neabătut, prin zloată, către moarte... cu ghiocei în mînă. (Înfruntînd zloata)

Cîteva comentarii au nominalizat actorii gestului: numai cu tata. (Doina B), un indrăgostit.... (Doina B), biata fetita (Puiu), copil spre şcoală (anisoara), bătrânul singur (ion untaru). Două comentarii au evaluat subiectiv, dar cu aceeaşi înfrigurare, florile: ce plăpânzi, Doamne! (Doina B), caldura iubirii (wyu). Puiu a notat circumstanţele evenimentului: Altceva nimic (Puiu), Mai vine trenul (Puiu), Ziua iubitei (Puiu).

Doina a picat peste original: către cimitir... (Doina B), pe care, în altă formă, mai personalizată, l-a simţit şi Untaru: bătrânul singur (ion untaru).

Haiku 11.7

.........................
furnicile tîrîie
un fluture alb

În săptămîna asta propunerile aparţin lui Ioan Marinescu-Puiu.

Aştept un alt propunător pentru o altă săptămînă. Nu e greu, aveţi la dispoziţie 8 antologii pe calameo şi 50 de pagini pe OGLINDIRI.

Versul original 10.6 O-nmormîntare

Cu primul vers la locul lui, poemul sună astfel:

O-nmormîntare –

În fruntea alaiului

Un fluture alb.

Livia Ciupav (Printre anotimpuri)

Intrarea-n oraş- (Doina B)
Spre Ierusalim- (Doina B)
Spre locul de veci... (Doina B)
călăreţi pe cai... (Doina B)
Sezon in nunta (Wyu)
Nu se grabeste (Puiu)
Imbrancit de vant (Puiu)
Inmormantare - (Puiu)
Soseste noaptea - (Puiu)
pe trunchiul uscat: furnici (anisoara)
oficiere: (ion untaru)

Un haiku bine realizat printr-o desăvîrşită unitate a imaginilor altfel profund contradictorii: alb şi cernit, efemerul zburdalnic al vieţii şi veşnicia morţii, voioşia capricioasă a zborului şi înaintarea greoaie a procesiunii mortuare. Totuşi, fluturele alb are, pentru cei care se lasă vrăjiţi de farmecul său, puterea miraculoasă de preschimba cortegiul funerar într-un autentic alai al desprimăvărării.

Trei comentarii au simţit oportunitatea şi au găsit aceeaşi soluţie: Spre locul de veci... (Doina B), Inmormantare - (Puiu), oficiere: (ion untaru).

Celelalte au ratat ocazia de a marca opoziţia şi au marşat pe o ceremonie triumfală: Intrarea-n oraş- (Doina B), călăreţi pe cai... (Doina B), Sezon in nunta (Wyu), Soseste noaptea - (Puiu) sau s-au concentrat pe soarta fluturelui: Nu se grabeste (Puiu), Imbrancit de vant (Puiu). Lungind-o, anişoara a închipuit, ca în codrii de aramă, o nuntă de furnici: pe trunchiul uscat: furnici (anisoara).

Delicată şi pilduitoare soluţia Doinei: Spre Ierusalim - (Doina B).

Haiku 11.6

Ninge, nebunul
.........................
în coliba sa

În săptămîna asta propunerile aparţin lui Ioan Marinescu-Puiu.

Aştept un alt propunător pentru o altă săptămînă. Nu e greu, aveţi la dispoziţie 8 antologii pe calameo şi 50 de pagini pe OGLINDIRI.

Versul original 10.5 crizanteme plang iar

Poemul complet este:

Iarna geroasa ---
crizanteme plang iar
in cimitir.

Adina Enachescu (Miresme si greieri)

se-odihnesc crizanteme (Monica Trif)
Ultima crizantemă... (Doina B)
Plânge o crizantemă.... (Doina B)
flori de ieri, îngheţate... (Doina B)
caldura sufleteasca (wyu)

suflete calduroase (wyu)
troznesc şi crucile noaptea (ion untaru)
crapă şi crucile noaptea (ion untaru)
mii de lumanari ard (Henriette Berge)

Nici luna nu mai intra (Puiu)
Nu mai este de dormit (Puiu)
Nu mai dorm vagabonzii (Puiu)
Luna ramane de paza (Puiu)

fum de tămîie (anisoara)

Iarna şi cimitirul au limitat marja închipuirii şi a inspiraţiei, comentatorii limitîndu-se la recuzita de rigoare.

În ideea gerului peste măsură, s-a completat: flori de ieri, îngheţate... (Doina B), troznesc şi crucile noaptea (ion untaru), crapă şi crucile noaptea (ion untaru), Nu mai este de dormit (Puiu), Nu mai dorm vagabonzii (Puiu), Nici luna nu mai intra (Puiu).

Florile, lumînările, odihna si plînsul au fost preferate în: se-odihnesc crizanteme (Monica Trif), Ultima crizantemă... (Doina B), Plânge o crizantemă.... (Doina B), mii de lumanari ard (Henriette Berge), fum de tămîie (anisoara).

Numai (wyu) a găsit o compensaţie situaţiei: caldura sufleteasca, suflete calduroase.

Accentuînd parcă singurătatea, pustietatea, răceala glacială, Puiu notează cu har: Luna ramane de paza (Puiu).

Haiku 11.5

Neavînd lapte
băieţelul învaţă
...................

În săptămîna asta propunerile aparţin lui Ioan Marinescu-Puiu.

Aştept un alt propunător pentru o altă săptămînă. Nu e greu, aveţi la dispoziţie 8 antologii pe calameo şi 50 de pagini pe OGLINDIRI.

Versul original 10.4 si-atatia fluturi

Ultimul vers este:

Poveste de dragoste
o singura floare pe camp
si-atatia fluturi.

Vasile Moldovan (Ikebana)

Infloreste (Monica Trif)

de nu-mă-uita.... (Doina B)
fără petale..... (Doina B)
pierdută din sân.... (Doina B)
una singura. (wyu)

spart cercul firii (anisoara)

într-o scorbură (ion untaru)
are un nume (Puiu)

ma mai asteapta (Puiu)
dincolo de gard (Puiu)

vestejita (Puiu)
insetata (Henriette Berge)
şi-un roi de albine!... (Doina B)

şi-atâta parfum!.... (Doina B)
trezeşte-amintiri (Doina B)

În decor cîmpenesc şi cu actori de ocazie, autorul închipuie fără reţineri un scenariu erotic. Deşi se ştie că fluturele zboară infidel din floare în floare, ritualul abuziv al polenizării, este hiperbolizat prin imaginea unui cîmp cu o singură floare vizitată de puzderie de fluturi. Izolată astfel, floarea ne apare ca o culme a seducţiei, precum fata de împărat curtată de nenumăraţi peţitori. Ni se sugerează astfel că orice poveste de dragoste şi-ar afla farmecul doar în această nefirească emulaţie fluşturatică. Meritul ultimului vers este că, prin şi, trecînd de la unu la multiplu, introduce o schimbare de perspectivă, tristeţea singurătăţii este brusc însufleţită, iar povestea de dragoste devine o epopee.

Două comentarii redundant repetitive: Infloreste (Monica Trif), una singura. (wyu). Cîteva fac precizări fără alt orizont: fără petale..... (Doina B), într-o scorbură (ion untaru), dincolo de gard (Puiu), vestejita (Puiu). Altele liricizează: de nu-mă-uita.... (Doina B), pierdută din sân.... (Doina B), are un nume (Puiu), ma mai asteapta (Puiu), insetata (Henriette Berge), trezeşte-amintiri (Doina B). În nota ei obişnuită, Anişoara interpretează şi explicitează un gînd: spart cercul firii (anisoara).

Doar Doina, care a prins rostul şi-ului în opoziţie cu o singură (doar), are două intervenţii apropiate de schimbarea de ton a originalului: şi-un roi de albine!... (Doina B), şi-atâta parfum!.... (Doina B). De fapt, ideea este aceea a faptului că o singură floare este mai mult decît suficientă...

Haiku 11.4

..................
În juru-i se zbenguie
rîul în spume

În săptămîna asta propunerile aparţin lui Ioan Marinescu-Puiu.

Aştept un alt propunător pentru o altă săptămînă. Nu e greu, aveţi la dispoziţie 8 antologii pe calameo şi 50 de pagini pe OGLINDIRI.

Versul original 10.3 coroniţă de stele

Versul lipsă este:

Nuntă în ceruri
coroniţă de stele

pe capul lunii

Vasile Moldovan (Faţa nevăzută a lunii)

Coroniţă de raze... (Doina B)
Coroniţa miresei... (Doina B)

pirostria miresei... (Doina B)
La zenit Lira .... (Doina B)

instelata sarcina (wyu)
revărsare de har (anisoara)
cununa de umbre (ion untaru)
ce mai gramada de griji (Puiu)
pregatirile-au cazut (Puiu)
cine va pune cununa (Puiu)
ce pret o sa se puna (Puiu)
mii de stele cununa (Henriette Berge)
Patru saptamani (Puiu)

Cu o personificare, autorul închipuieşte o ceremonie mitologică. Recuzita siderală se află la îndemînă pentru a-i oferi cele necesare.

Versul din mijloc a fost uşor de aproximat, apropiind nunta de cunună, dovadă mulţimea comentariilor care-l surprinde: Coroniţă de raze... (Doina B), Coroniţa miresei... (Doina B), pirostria miresei... (Doina B), La zenit Lira .... (Doina B), instelata sarcina (wyu), mii de stele cununa (Henriette Berge).

Anişoara a resimţit sacralitatea evenimentului: revărsare de har (anisoara), în timp ce Untaru are anume îndoieli: cununa de umbre (ion untaru), pe care Puiu le confirmă cu asupra de măsură: ce mai gramada de griji (Puiu), cine va pune cununa (Puiu), ce pret o sa se puna (Puiu), pregatirile-au cazut (Puiu). Pentru că, în cele din urmă, orice minune durează doar... Patru saptamani (Puiu).

Haiku 11.3

Visez în iarbă -
pe-un fir o buburuză
...................

În săptămîna asta propunerile aparţin lui Ioan Marinescu-Puiu.

Aştept un alt propunător pentru o altă săptămînă. Nu e greu, aveţi la dispoziţie 8 antologii pe calameo şi 50 de pagini pe OGLINDIRI.

Versul original 10.2 Pasul stîrcului

Tot poemul sună aşa:

Pasul stîrcului –

Căutîndu-şi locul vechi

o floare de lotus

Eduard Ţară (http://tinyurl.com/59rglt)

Pe firul apei (Puiu)
Anotimpul meu - (Puiu)
Dorul de tara - (Puiu)
intre pagini (anisoara )

Printre libelule.... (Doina B)
După furtună... (Doina B)
In umbra lotcii... (Doina B)
concert de broaşte (ion untaru)

Înserare (ion untaru)

puhoi de ape; (ion untaru)
Pe crestetul meu (wyu)

În căutarea hranei, stîrcul păşeşte cu lungile-i picioroange prin baltă. La fiecare pas, apa se clatină uşor legănînd floarea de lotus care tinde să revină la veceha-i poziţie. Locul vechi este poziţia lui de echilibru mereu conturbată de pasul stîrcului. Poemul ne cheamă să contemplăm liniştea bălţii vag tulburată de tresăltarea florii de lotus.

Puiu a plasat nefiresc lotusul Pe firul apei (Puiu) (şi nu pe lac), ca apoi, liricizînd, să-l pun în paralel, metaforizînd, cu Anotimpul meu - (Puiu), Dorul de tara - (Puiu). Anişoara, descoperindu-l intre pagini (anisoara) de ierbar, se lasă dusă de amintiri. Doina, specialistă, îi ştie şi-i precizează cu delicateţe locul: Printre libelule.... (Doina B), In umbra lotcii... (Doina B) şi-i urmăreşte clătinarea amortizată După furtună... (Doina B). Untaru se îngrijeşte de a-i crea un cadru, o scenă pentru evoluţie neastîmpăratului lotus: concert de broaşte (ion untaru), Înserare (ion untaru), puhoi de ape; (ion untaru). Într-un gest, bănuiesc feminin, (wyu) îşi reaşează lotusul deranjat - Pe crestetul meu (wyu).

Haiku 11.2

Dimineţi de mai -
...................................
în bobul de rouă

Săptămîna asta propunerile aparţin lui Ioan Marinescu-Puiu.

Aştept un alt propunător pentru o altă săptămînă. Nu e greu, aveţi la dispoziţie 8 antologii pe calameo şi 50 de pagini pe OGLINDIRI.

Haiku 11.1

.......................
restul a fost împărţit
de îndrăgostiţi

Săptămîna asta propunerile aparţin lui Ioan Marinescu-Puiu.

Aştept un alt propunător pentru o altă săptămînă. Nu e greu, aveţi la dispoziţie 8 antologii pe calameo şi 50 de pagini pe OGLINDIRI.

Versul original 10.1 ceaţa lăptoasă lenevind

Întregul poem:

zori palizi de zi –

ceaţa lăptoasă lenevind

în leagăn de omăt

Oana Posnaieş (http://tinyurl.com/6ryybt)

o cioara singura (Puiu)
cine sa se revolte (Puiu)
soarele va rasari (Puiu)
case răsfirate (anisoara)
printre crengi luceafărul (Doina B)
doar două frunze pe ram (Doina B)
întreg satul doarme (ion untaru)
întreaga livadă (ion untaru)
reflexii trecatoare (wyu)

Este mai mult un poem de atmosferă, de observaţie şi descriere a unui decor de iarnă în care venirea zilei trenează. Se simte sugestia trezirii zăbavnice într-o dimineaţă rece şi umedă. Lumea întreagă întîrzie indefinit, ca un copil răsfăţat, în aşternut .

O parte din comentarii au aşezat în leagăn (unele destul de impropriu) o cioara singura (Puiu), soarele va rasari (Puiu), printre crengi luceafărul (Doina B), doar două frunze pe ram (Doina B), reflexii trecatoare (wyu). Cele mai reuşite în această tentativă sînt: case răsfirate (anisoara), întreg satul doarme (ion untaru), întreaga livadă (ion untaru). Nu m-am prins ce a vrut să spună cine sa se revolte (Puiu).

Haiku 10.7

Înfruntînd zloata,
cu ghiocei în mînă
.......................

Aştept un alt propunător pentru o altă săptămînă. Nu e greu, aveţi la dispoziţie 8 antologii pe calameo şi 50 de pagini pe OGLINDIRI.

Cine o urmează pe Flavia?

Versul original 9.7

Versul care dezleagă enigma căscată între ciocul stîrcului şi precipitarea stelelor este:

Ciocul stîrcului

zdruncinînd universul –

ploaie de stele

Eduard Ţară (Primele viziuni II)

Nimic de mancare doar (Puiu)
Nu-i nimeni pe balta doar (Puiu)
Nu-i astampara setea (Puiu)
Pe balta uscata doar (Puiu)
Sub stele de ploaie o (Puiu)
Cati stropi va prinde dintr-o (Puiu)
ciupind plasa: (anisoara)
peştele se zbate (ion untaru)
cufundat în ape (ion untaru)
rasuna in lac (Monica Trif)

O imagine vizuală percutantă şi cu incalculabile repercusiuni. Prestaţia, pe cît de vitală, tot pe atît de modest-nutritivă, a stîrcului produce, neaşteptat, zdruncinarea întregului cer oglindit în baltă. Un privitor în stare de reverie poate resimţi lesne stîrcul în postura de pasăre mitologică care beşteleşte şi pedepseşte firmamentul pentru impasibilitatea lui. Mai mult încă, impresia cutremurării apei poate fi asimilată drept aceea a prăbuşirii catapetesmei siderale într-o precipitată ploaie de stele.

Puiu, inspirat, s-a dezlănţuit într-o ploaie de comentarii. Cîteva nu leagă prea bine, Nimic de mancare doar (Puiu), ca şi Nu-i astampara setea (Puiu) ar fi mers cu ploaia (articulat), Nu-i nimeni pe balta doar (Puiu) cerea o virgullă după nimeni. Pe balta uscata doar (Puiu) şi Sub stele de ploaie o (Puiu) sugerează o secetă dăunătoare păsărilor de baltă. Dar, în final, Puiu găseşte soluţia în abilitatea şi recalificarea stîrcului ca pescar ceresc: Cati stropi va prinde dintr-o (Puiu).

Celelalte completări nu leagă ioc cu stelele, şi nici cu ploaia: peştele se zbate (ion untaru), cufundat în ape (ion untaru), ciupind plasa: (anisoara), rasuna in lac (Monica Trif).

Haiku 10.6

..............................
în fruntea alaiului
un fluture alb

Aştept un alt propunător pentru o altă săptămînă. Nu e greu, aveţi la dispoziţie 8 antologii pe calameo şi 50 de pagini pe OGLINDIRI.

Cine o urmează pe Flavia?

Versul original 9.6 îi spun manechinului

Acum aflăm cine-ar putea fi morocănos:

Bună dimineaţa ---
îi spun manechinului
morocănos.

Ioan Găbudean (Surasul crizantemei)

Nu-mi voi permite sa fiu (Puiu)
Trezit cotoiul se uita (Puiu)
Insomniile ma fac (Puiu)

spuse moşul mormăind... (Doina B)
deschide ochii,nu fi.., (Doina B)
doar pentru unii,răspund... (Doina B)
prin nori abia se vede un chip (anisoara)
spune omul de zăpadă (ion untaru)

spun motanului căscând (ion untaru)

Un senryu care sesizează starea posacă a celui trezit devreme pentru o nouă şi stupidă zi de muncă. Pe de-o parte, obişnuitul salut - Bună dimineaţa – adresat unui personaj ursuz, parcă bătut de soartă, pare doar o maliţioasă ironie, pe de alta nu se ştie precis dacă manechinul este un cunoscut oarecare întîlnit în drum (de fapt un alter-ego al celui ce-l salută automat) sau chiar imaginea în oglinda de la baie a celui ce, abia trezit, îşi surprinde anemicul chef de viaţă. Asta mi-aduce aminte de grimasele pe care le face în oglinda din lift într-un film vechi, Dimineaţă la New York, Jane Fonda, care, văzîndu-se, îşi ridică automat colţurile gurii în sus (spune-ţi cheese), simulînd pofta de viaţă, ca apoi să se pleoştească văzînd mascarada. Şi chiar de un vers-încurajare al lui Dinescu privindu-se-n oglindă: Trăieşte, nătărăule!

Ce spun comentariile? Unele nu surprind ironia şi iau lucrurile în serios, luînd o atitudine pozitivă: Nu-mi voi permite sa fiu (Puiu), deschide ochii, nu fi... (Doina B), doar pentru unii, răspund... (Doina B). Altele pun în spatele bietelor necuvîntătoare metehnele umane: Trezit cotoiul se uita (Puiu), spune omul de zăpadă (ion untaru). În fine, cîteva, cu sau fără scuze, recunosc: Insomniile ma fac (Puiu), spuse moşul mormăind... (Doina B), spun motanului căscând (ion untaru) – ultimul revine la o confortabilă autoironie.

Doar Anişoara, într-o pornire cosmicizantă, transferă totul în voia, nu prea binevoitoare, a celui de sus: prin nori abia se vede un chip (anisoara).

Haiku 10.5

Iarnă geroasă -
..............................
în cimitir

A propus poemul de azi Adina Enăchescu.

Aştept un alt propunător pentru o altă săptămînă. Nu e greu, aveţi la dispoziţie 8 antologii pe calameo şi 50 de pagini pe OGLINDIRI.

Cine o urmează pe Flavia?

Versul original 9.5 se privesc în oglindă

Versul lipsă e deja la locul lui:

Trei crizanteme
se privesc în oglindă...
Ultima ploaie.

Şerban Codrin (Dincolo de tăcere)

si strabunii departe- (Monica Trif)
pentru bietul cărăbuş (anisoara)
tine-n mana babuta - (Puiu)
in frigul diminetii - (Puiu)
si-o durere ascunsa - (Puiu)
toate laolaltă (ion untaru)
strânse laolaltă şi (ion untaru)
un melc rătăcit şi (ion untaru)
rebegite de frig - (ion untaru)

Reuşita poemului constă în modul ambiguu în care sînt folosite cuvintele se privesc – crizantemele se privesc una pe alta fiecare fiind oglinda celorlalte şi, de asemenea, se privesc în oglinda apei de ploaie. Nu este exclus nici un alt scenariu în care, abandonînd atmosfera de părăsire în ploaia de toamnă dinaintea îngheţului, crizantemele se află, protejate, în vaza din faţa oglinzii. Toate variantele surprind însă muţenia elocventă a crizantemelor copleşite – după un reputat poem autohton – de propria lor culoare.

Completările n-au reuşit această performanţă a vagului şi au precizat un scenariu mai strict conturat. Monica le-a văzut în cimitir: si strabunii departe- (Monica Trif), Puiu in frigul diminetii - (Puiu), Untaru rebegite de frig - (ion untaru). Anişoara le-a destinat ultimului cărăbuş: pentru bietul cărăbuş (anisoara), Untaru unei biete fiinţe: un melc rătăcit şi (ion untaru).

Şi-urii finali ai lui Ion Untaru cam parazitari, de umplutură, ca şi toate laolaltă. În schimb, strânse laolaltă sună mai bine şi e mai sugestiv ca rebegite de frig.

Şi-o durere ascunsa - (Puiu) marchează o anume elipsă şi ne obligă să închipuim cine şi unde duce florile sau unde au fost deja depuse şi cine şi în ce situaţie le priveşte. Sau încă, privite oriunde, cu ce le asociază. Ţine-n mână băbuţa - (Puiu) mi se pare cea mai reuşită completare pentru că dă o altă valoare ultimei ploi, care acum nu se mai referă doar la sfîrşitul toamnei sau la vremea vrăjmaşă pentru elegantele flori, ci şi la apropiatul sfîrşit al bătrînei.